Conjugare a incrimina

Conjugarea verbului a incrimina: eu incriminez, tu incriminezi, el ea incriminează la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a incrimina”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a incrimina”!

Verbul a incrimina conjugat la prezent

eu incriminez
tu incriminezi
el ea incriminează
noi incriminăm
voi incriminați
ei ele incriminați

Verbul a incrimina conjugat la viitor

eu voi incrimina
tu vei incrimina
el ea va incrimina
noi vom incrimina
voi veți incrimina
ei ele vor incrimina

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a incrimina conjugare la condițional prezent

eu aș incrimina
tu ai incrimina
el ea ar incrimina
noi am incrimina
voi ați incrimina
ei ele ar incrimina

Verbul a incrimina conjugare la condițional perfect

eu aș fi incriminat
tu ai fi incriminat
el ea ar fi incriminat
noi am fi incriminat
voi ați fi incriminat
ei ele ar fi incriminat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a incrimina la conjunctiv prezent

eu să fiu incriminez
tu să fii incriminezi
el ea să fie incrimineze
noi să fim incriminăm
voi să fiți incriminați
ei ele să fie incrimineze

Conjug a incrimina la imperfect

eu incriminam
tu incriminai
el ea incrimina
noi incriminam
voi incriminați
ei ele incriminau

A incrimina conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu incriminasem
tu incriminaseși
el ea incriminase
noi incriminaserăm
voi incriminaserăți
ei ele incriminaseră

Verbul a incrimina conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi incriminat
tu să fi incriminat
el ea să fi incriminat
noi să fi incriminat
voi să fi incriminat
ei ele să fi incriminat

Conjugare a incrimina la perfectul simplu

eu incriminai
tu incriminași
el ea incrimină
noi incriminarăm
voi incriminarăți
ei ele incriminară

Conjugarea verbului a incrimina la perfectul compus

eu am incriminat
tu ai incriminat
el ea a incriminat
noi am incriminat
voi ați incriminat
ei ele ar incriminat

Conjugă a incrimina la viitor anterior

eu voi fi incriminat
tu vei fi incriminat
el ea va fi incriminat
noi vom fi incriminat
voi veți fi incriminat
ei ele vor fi incriminat

Definiție din
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

VEZI DEFINIŢII a incrimina

INCRIMINÁ, incriminez, verb

I. tranzitiv A învinui o persoană de săvârșirea unei crime; prin generalizare a învinovăți, a acuza. [Variante: încriminá verb I]

– Din limba franceza incriminer.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

incriminând

Participiu

incriminat

Infinitiv scurt

incrimina

Imfinitiv lung

incriminând