Conjugare a încreți

Conjugarea verbului a încreți: eu încrețesc, tu încrețești, el ea încrețește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a încreți”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a încreți”!

Verbul a încreți conjugat la prezent

eu încrețesc
tu încrețești
el ea încrețește
noi încrețim
voi încrețiți
ei ele încrețiți

Verbul a încreți conjugat la viitor

eu voi încreți
tu vei încreți
el ea va încreți
noi vom încreți
voi veți încreți
ei ele vor încreți

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a încreți conjugare la condițional prezent

eu aș încreți
tu ai încreți
el ea ar încreți
noi am încreți
voi ați încreți
ei ele ar încreți

Verbul a încreți conjugare la condițional perfect

eu aș fi încrețit
tu ai fi încrețit
el ea ar fi încrețit
noi am fi încrețit
voi ați fi încrețit
ei ele ar fi încrețit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a încreți la conjunctiv prezent

eu să fiu încrețesc
tu să fii încrețești
el ea să fie încrețească
noi să fim încrețim
voi să fiți încrețiți
ei ele să fie încrețească

Conjug a încreți la imperfect

eu încrețeam
tu încrețeai
el ea încrețea
noi încrețeam
voi încrețeați
ei ele încrețeau

A încreți conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu încrețisem
tu încrețiseși
el ea încrețise
noi încrețiserăm
voi încrețiserăți
ei ele încrețiseră

Verbul a încreți conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi încrețit
tu să fi încrețit
el ea să fi încrețit
noi să fi încrețit
voi să fi încrețit
ei ele să fi încrețit

Conjugare a încreți la perfectul simplu

eu încreții
tu încrețiși
el ea încreți
noi încrețirăm
voi încrețirăți
ei ele încrețiră

Conjugarea verbului a încreți la perfectul compus

eu am încrețit
tu ai încrețit
el ea a încrețit
noi am încrețit
voi ați încrețit
ei ele ar încrețit

Conjugă a încreți la viitor anterior

eu voi fi încrețit
tu vei fi încrețit
el ea va fi încrețit
noi vom fi încrețit
voi veți fi încrețit
ei ele vor fi încrețit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a încreți

ÎNCREȚÍ, încrețesc, verb IV.

1. tranzitiv (Cu privire la suprafețe netede) A face să capete crețuri sau cute. Iazul scînteia ca o oglindă mare de argint: nici o aburire nu-l încrețea. SADOVEANU, O. VI

15. Codrii se înfiorează de atîta frumusețe, Apele-ncrețesc în tremur străveziile lor fețe. EMINESCU, O. I 142.
       • reflexiv Marea luă o culoare mai întunecată, se încreți și începu a fierbe. BOLINTINEANU, O. 270. Apa-n vălurele... se-ncrețește. ALECSANDRI, P. III 278.
♦ A strînge pielea (în special a frunții) în formă de cute sau crețuri. Își încreți fruntea, pînă i se îngustă cît degetul. CAMILAR, TEM. 172. Domnul Frederic... te îndepărta cu mîna și-și încrețea fruntea. PAS, Z. I 308. Încreți fruntea și-și aținti privirea bolnavă în bagdadie. SADOVEANU, O. I 51.
       • reflexiv I se încrețeau cutele mărunte de pe lîngă ochi. DUMITRIU, N. 148. Unii se încrețesc la chip, cînd le vorbește, de ai crede că au mîncat lămîi. PAS, Z. IV 102. Dar cum i s-a încrețit pielea pe frunte și pe sub ochi! VLAHUȚĂ, O. A. III 19.
       • intranzitiv (În expresie) A încreți din sprîncene vezi sprînceană.

2. reflexiv figurat A se încrîncena, a se înfiora. Se încrețea carnea pe trup, auzindu-se grozăviile și cruzimile făcute de acești tîlhari. GHICA, S. 30.
       • tranzitiv Un vis care m-au încrețit din talpă pîn-în creștet. ALECSANDRI, T. 1086.

3. tranzitiv (Cu privire la părul capului, prin extensie la persoane) A face să fie creț, a încîrlionța. Nu m-ai încrețit destul la tîmple. ALECSANDRI, T. 1650. Cu ce să-și încrețească zulufii săi cei mîndri? NEGRUZZI, S. II 179.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

încrețind

Participiu

încrețit

Infinitiv scurt

încreți

Imfinitiv lung

încrețind