Conjugare a încredința

Conjugarea verbului a încredința: eu încredințez, tu încredințezi, el ea încredințează la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a încredința”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a încredința”!

Verbul a încredința conjugat la prezent

eu încredințez
tu încredințezi
el ea încredințează
noi încredințăm
voi încredințați
ei ele încredințați

Verbul a încredința conjugat la viitor

eu voi încredința
tu vei încredința
el ea va încredința
noi vom încredința
voi veți încredința
ei ele vor încredința

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a încredința conjugare la condițional prezent

eu aș încredința
tu ai încredința
el ea ar încredința
noi am încredința
voi ați încredința
ei ele ar încredința

Verbul a încredința conjugare la condițional perfect

eu aș fi încredințat
tu ai fi încredințat
el ea ar fi încredințat
noi am fi încredințat
voi ați fi încredințat
ei ele ar fi încredințat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a încredința la conjunctiv prezent

eu să fiu încredințez
tu să fii încredințezi
el ea să fie încredințeze
noi să fim încredințăm
voi să fiți încredințați
ei ele să fie încredințeze

Conjug a încredința la imperfect

eu încredințam
tu încredințai
el ea încredința
noi încredințam
voi încredințați
ei ele încredințau

A încredința conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu încredințasem
tu încredințaseși
el ea încredințase
noi încredințaserăm
voi încredințaserăți
ei ele încredințaseră

Verbul a încredința conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi încredințat
tu să fi încredințat
el ea să fi încredințat
noi să fi încredințat
voi să fi încredințat
ei ele să fi încredințat

Conjugare a încredința la perfectul simplu

eu încredințai
tu încredințași
el ea încredință
noi încredințarăm
voi încredințarăți
ei ele încredințară

Conjugarea verbului a încredința la perfectul compus

eu am încredințat
tu ai încredințat
el ea a încredințat
noi am încredințat
voi ați încredințat
ei ele ar încredințat

Conjugă a încredința la viitor anterior

eu voi fi încredințat
tu vei fi încredințat
el ea va fi încredințat
noi vom fi încredințat
voi veți fi încredințat
ei ele vor fi încredințat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a încredința

ÎNCREDINȚÁ, încredințez, verb

I.

1. tranzitiv (Urmat de determinări în dativ) A da ceva ori pe cineva în grija, în seama sau în păstrarea cuiva demn de încredere; a preda. Își încredință pardesiul și pălăria persoanei rotunde și afabile de la garderobă. C. PETRESCU, C. vezi 60. Eu cred că, dacă ar afla ce gînduri ai, califul ar fi în stare să-ți încredințeze puterea lui pe o zi. CARAGIALE, P. 129. Boierii încredințau cîrmuirea țării pe viață sau pe o seamă de ani unui om ce îl chema domn și stăpînitor al țării. BĂLCESCU, O. I 351.
♦ (Cu privire la o taină) A împărtăși cuiva cu toată încrederea. (Poetic) Florile... încredințară taina lor... unui flutur. EMINESCU, N. 29.

2. reflexiv A se convinge de ceva. Tomșa se încredință dintr-o privire că răzășii lui sînt de față. SADOVEANU, O. VII 109. Ca să se încredințeze, își chemă fetele. ISPIRESCU, L. 52. Ipate, voind să se încredințeze și despre asta, ascultă pe Chirică. CREANGĂ, P. 171. Te vei încredința că prietenul tău a făcut pentru tine mai mult decît tine. NEGRUZZI, S. I 63.

3. tranzitiv A confirma, a asigura. Tu, în carne și oase?

– S-ar zice că tot eu!... îl încredință Vardaru. C. PETRESCU, A. R.

12. Și ca să-l încredințeze, îi dete înscris. ISPIRESCU, L.

6. Așa m-o încredințat vărul meu. ALECSANDRI, T. 952.
• absolut Așa e, cum spuneți dumneavoastră, domnule plotonier-major, a încredințat Florea. SADOVEANU, M. C. 55.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

încredințând

Participiu

încredințat

Infinitiv scurt

încredința

Imfinitiv lung

încredințând