eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a încrede

Conjugarea verbului a încrede: eu încred, tu încrezi, el ea încrede la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a încrede”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a încrede”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a încrede conjugat la prezent
  • eu încred
  • tu încrezi
  • el ea încrede
  • noi încredem
  • voi încredeți
  • ei ele încredeți
Verbul a încrede conjugat la viitor
  • eu voi încrede
  • tu vei încrede
  • el ea va încrede
  • noi vom încrede
  • voi veți încrede
  • ei ele vor încrede
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a încrede conjugare la condițional prezent
  • eu aș încrede
  • tu ai încrede
  • el ea ar încrede
  • noi am încrede
  • voi ați încrede
  • ei ele ar încrede
Verbul a încrede conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi încrezut
  • tu ai fi încrezut
  • el ea ar fi încrezut
  • noi am fi încrezut
  • voi ați fi încrezut
  • ei ele ar fi încrezut
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a încrede la conjunctiv prezent
  • eu să fiu încred
  • tu să fii încrezi
  • el ea să fie încreadă
  • noi să fim încredem
  • voi să fiți încredeți
  • ei ele să fie încreadă
Conjug a încrede la imperfect
  • eu încredeam
  • tu încredeai
  • el ea încredea
  • noi încredeam
  • voi încredeați
  • ei ele încredeau
A încrede conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu încrezusem
  • tu încrezuseși
  • el ea încrezuse
  • noi încrezuserăm
  • voi încrezuserăți
  • ei ele încrezuseră
Verbul a încrede conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi încrezut
  • tu să fi încrezut
  • el ea să fi încrezut
  • noi să fi încrezut
  • voi să fi încrezut
  • ei ele să fi încrezut
Conjugare a încrede la perfectul simplu
  • eu încrezui
  • tu încrezuși
  • el ea încrezu
  • noi încrezurăm
  • voi încrezurăți
  • ei ele încrezură
Conjugarea verbului a încrede la perfectul compus
  • eu am încrezut
  • tu ai încrezut
  • el ea a încrezut
  • noi am încrezut
  • voi ați încrezut
  • ei ele ar încrezut
Conjugă a încrede la viitor anterior
  • eu voi fi încrezut
  • tu vei fi încrezut
  • el ea va fi încrezut
  • noi vom fi încrezut
  • voi veți fi încrezut
  • ei ele vor fi încrezut
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ÎNCRÉDE, încréd, verb

III.

1. reflexiv (Urmat de determinări în dativ sau, mai ales, introduse prin prepoziție «în») A crede, a avea încredere în cineva, a se bizui pe cineva, a se lăsa în nădejdea cuiva; a conta pe cineva. Încrede-te lui, cum te-ai încrezut în mine! ISPIRESCU, L. 21. Cutezătorul ce se încredea perfidelor unde. EMINESCU, N. 33.
♦ (Mai ales în construcții negative) A crede spusele cuiva, a da crezare, a-i veni cuiva să creadă. I se pare că visează, Ar zîmbi și nu se-ncrede, ar răcni și nu cutează. EMINESCU, O. I 84. Tu ești, inima-mi spune, și tot nu mă încred. ALECSANDRI, T. II 129.

2. tranzitiv (Învechit, azi în poezie) A da sau a lăsa ceva cu toată încrederea în seama cuiva; a încredința cuiva ceva. De-o fi, bade, să ghicești, Îți încred o bogăție: Leagăn am să fac din tine, Și-un copil

– de-o fi cu bine

– Ți-l dau ție Să mi-l crești! COȘBUC, P. I 203. Ridică ochii. Vede Luceafărul. Și-ncetișor Dorințele-i încrede. EMINESCU, O. I 179.
       • reflexiv (Poetic) Barca se-ncrede în sînul mării, Luna-ntr-al nopții car zburător. ALECSANDRI, O. 149.

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

încrezând

Participiu

încrezut

Infinitiv scurt

încrede

Imfinitiv lung

încrezând



dex-app