Conjugare a încornora

Conjugarea verbului a încornora: eu încornorez, tu încornorezi, el ea încornorează la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a încornora”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a încornora”!

Verbul a încornora conjugat la prezent

eu încornorez
tu încornorezi
el ea încornorează
noi încornorăm
voi încornorați
ei ele încornorați

Verbul a încornora conjugat la viitor

eu voi încornora
tu vei încornora
el ea va încornora
noi vom încornora
voi veți încornora
ei ele vor încornora

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a încornora conjugare la condițional prezent

eu aș încornora
tu ai încornora
el ea ar încornora
noi am încornora
voi ați încornora
ei ele ar încornora

Verbul a încornora conjugare la condițional perfect

eu aș fi încornorat
tu ai fi încornorat
el ea ar fi încornorat
noi am fi încornorat
voi ați fi încornorat
ei ele ar fi încornorat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a încornora la conjunctiv prezent

eu să fiu încornorez
tu să fii încornorezi
el ea să fie încornoreze
noi să fim încornorăm
voi să fiți încornorați
ei ele să fie încornoreze

Conjug a încornora la imperfect

eu încornoram
tu încornorai
el ea încornora
noi încornoram
voi încornorați
ei ele încornorau

A încornora conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu încornorasem
tu încornoraseși
el ea încornorase
noi încornoraserăm
voi încornoraserăți
ei ele încornoraseră

Verbul a încornora conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi încornorat
tu să fi încornorat
el ea să fi încornorat
noi să fi încornorat
voi să fi încornorat
ei ele să fi încornorat

Conjugare a încornora la perfectul simplu

eu încornorai
tu încornorași
el ea încornoră
noi încornorarăm
voi încornorarăți
ei ele încornorară

Conjugarea verbului a încornora la perfectul compus

eu am încornorat
tu ai încornorat
el ea a încornorat
noi am încornorat
voi ați încornorat
ei ele ar încornorat

Conjugă a încornora la viitor anterior

eu voi fi încornorat
tu vei fi încornorat
el ea va fi încornorat
noi vom fi încornorat
voi veți fi încornorat
ei ele vor fi încornorat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a încornora

ÎNCORNORÁ, încornorez, verb

I. tranzitiv

1. A adăuga unei povestiri, unei întîmplări amănunte născocite, a exagera faptele, a deforma adevărul; a înflori, a umfla. Mă, Tudore, n-o mai încornora și tu așa! zise nevasta lui Pațanghel. PREDA, Î. 78. Nu-i era de ajuns cum le încornora toate cîte le auzea și le vedea. CARAGIALE, O. III 34. Încornorează țînțarul, De ți-l face cît magarul. PANN, P. vezi I 28.

2. (Familiar, cu privire la soți) A înșela, a pune coarne.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

încornorând

Participiu

încornorat

Infinitiv scurt

încornora

Imfinitiv lung

încornorând