CONSULTĂ DEX |
Verbul a încărunți conjugat la prezent
Verbul a încărunți conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a încărunți conjugare la condițional prezent
Verbul a încărunți conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a încărunți la conjunctiv prezent
Conjug a încărunți la imperfect
A încărunți conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a încărunți conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a încărunți la perfectul simplu
Conjugarea verbului a încărunți la perfectul compus
Conjugă a încărunți la viitor anterior
|
Definiție din
ÎNCĂRUNȚÍ, încărunțesc, verb IV. intranzitiv (Despre păr) A deveni cărunt, a începe sa albească; (despre persoane) a începe să albească la păr, prin extensie a îmbâtrîni. Începe a se săpa o cută pe față, prinde a încărunți părul, tremură o mînă. SADOVEANU, E. 143. Dicționarul limbii romîne literare contemporane • (Poetic) Ceriul încărunți de nouri, vîntul începu a geme. EMINESCU, N. 10. • tranzitiv Grijile l-au încărunțit înainte de verb reflexiv:eme. – Variante: (învechit) căruntá, căruntez (NEGRUZZI, S. III 271), verb I, cărunțí (SAHIA, N. 59, ALECSANDRI, T. 1484, JARNÍK-BÎRSEANU, despre 323) verb IV. |