eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a încărca

Conjugarea verbului a încărca: eu încarc, tu încarci, el ea încarcă la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a încărca”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a încărca”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a încărca conjugat la prezent
  • eu încarc
  • tu încarci
  • el ea încarcă
  • noi încărcăm
  • voi încărcați
  • ei ele încărcați
Verbul a încărca conjugat la viitor
  • eu voi încărca
  • tu vei încărca
  • el ea va încărca
  • noi vom încărca
  • voi veți încărca
  • ei ele vor încărca
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a încărca conjugare la condițional prezent
  • eu aș încărca
  • tu ai încărca
  • el ea ar încărca
  • noi am încărca
  • voi ați încărca
  • ei ele ar încărca
Verbul a încărca conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi încărcat
  • tu ai fi încărcat
  • el ea ar fi încărcat
  • noi am fi încărcat
  • voi ați fi încărcat
  • ei ele ar fi încărcat
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a încărca la conjunctiv prezent
  • eu să fiu încarc
  • tu să fii încarci
  • el ea să fie încarce
  • noi să fim încarcăm
  • voi să fiți încarcați
  • ei ele să fie încarce
Conjug a încărca la imperfect
  • eu încărcam
  • tu încărcai
  • el ea încărca
  • noi încărcam
  • voi încărcați
  • ei ele încărcau
A încărca conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu încărcasem
  • tu încărcaseși
  • el ea încărcase
  • noi încărcaserăm
  • voi încărcaserăți
  • ei ele încărcaseră
Verbul a încărca conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi încărcat
  • tu să fi încărcat
  • el ea să fi încărcat
  • noi să fi încărcat
  • voi să fi încărcat
  • ei ele să fi încărcat
Conjugare a încărca la perfectul simplu
  • eu încărcai
  • tu încărcași
  • el ea încărcă
  • noi încărcarăm
  • voi încărcarăți
  • ei ele încărcară
Conjugarea verbului a încărca la perfectul compus
  • eu am încărcat
  • tu ai încărcat
  • el ea a încărcat
  • noi am încărcat
  • voi ați încărcat
  • ei ele ar încărcat
Conjugă a încărca la viitor anterior
  • eu voi fi încărcat
  • tu vei fi încărcat
  • el ea va fi încărcat
  • noi vom fi încărcat
  • voi veți fi încărcat
  • ei ele vor fi încărcat
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ÎNCĂRCÁ, încárc, verb

I. tranzitiv

1. (Cu privire la un vehicul sau la un recipient) A umple (total sau parțial) cu ceva. Carul lui Traian Lupul, mare și greu, încărcat cu cartofi. DUMITRIU, N. 202. Cum se gătiră corăbiile, le încărcară cu marfă. ISPIRESCU, L. 24. Multe care a încărcat Și la moara din vale a plecat. ANT. literar popular I 622.
♦ (Complementul indică povara care se transportă) A pune, a îngrămădi într-un vehicul sau a așeza pe spinarea unei persoane sau a unui animal (pentru a fi transportat). Mă Juro, ajută-mă să încarc sacii ăștia. DUMITRIU, N. 201. Negustorul a venit cu sania-i largă, cu doi căluți roibi, și a încărcat marfa. SADOVEANU, B. 101. Mă duc în pădure să-ncarc lemnele. ALECSANDRI, T. 1588.
       • (Complementul indică persoana sau animalul care transportă povara) I-a ajutat norocul Să-și încarce dobitocul. PANN, P. vezi I 90.
♦ (Rar, glumeț) A lovi (cu...). Ia, cară-te din ăst loc, c-apoi încarc făcălețul în spinarea ta. PANN, P. vezi I 22.
♦ (Cu privire la o gură de foc) A umple cu proiectil și cu material explozibil. Cum trecu în casă, aprinse gazornița și puse pe flăcău să încarce iarăși pușca. SADOVEANU, B. 104. Mă duc sâ-mi încarc pistoalele. ALECSANDRI, T. I 65.
♦ A așeza o sarcină pe un obiect.

2. A acoperi, a umple; a împodobi. Un sat răsare... cu livezi încărcate de roadă. SADOVEANU, O. VI 232. Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni îl încarcă. EMINESCU, O. I 74.
       • reflexiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de») figurat Ochii, blajini la liniște,

– la mînie se încurcau de fulgere. SADOVEANU, O. I 12.

3. figurat A exagera, a umfla, a spori, a mări (cu scopul de a înșela). Am descoperit că Lina încarcă socotelile. CAMIL PETRESCU, T. II 73.
♦ (Cu privire la persoane) A înșela la socoteala unei datorii, punînd mai mult decît trebuie. Și zici că te-am încărcat cu zece zile de prașilă, măi Ioane, așa? CARAGIALE, O. II 43.

4. figurat (În unele construcții fixe) A-și încărca stomacul = a mînca prea mult. A-și încărca sufletul = a-și împovăra conștiința (cu un păcat). Oameni sîntem, de ce să-mi încarc sufletul? PREDA, Î. 81. Își încarcă sufletul, peste cele nouăzeci de omoruri cu încă nouă. GALACTION, O. I 252. Ponosul păcatelor cu care domnia-ta îți încarci de bunăvoie sufletul. ODOBESCU, S. III 45. A fi încărcat de ani = a fi în vîrstă, bătrîn. Stă pe tronu-i Mircea încărcat de ani. BOLINTINEANU, O. 36.

5. A acumula energie în acumulatoare electrice (prin legarea lor la o rețea de curent continuu).
♦ A acumula sarcină electrică pe armăturile condensatoarelor electrice.

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

încărcând

Participiu

încărcat

Infinitiv scurt

încărca

Imfinitiv lung

încărcând



dex-app