eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a încălța

Conjugarea verbului a încălța: eu încalț, tu încalți, el ea încalță la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a încălța”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a încălța”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a încălța conjugat la prezent
  • eu încalț
  • tu încalți
  • el ea încalță
  • noi încălțăm
  • voi încălțați
  • ei ele încălțați
Verbul a încălța conjugat la viitor
  • eu voi încălța
  • tu vei încălța
  • el ea va încălța
  • noi vom încălța
  • voi veți încălța
  • ei ele vor încălța
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a încălța conjugare la condițional prezent
  • eu aș încălța
  • tu ai încălța
  • el ea ar încălța
  • noi am încălța
  • voi ați încălța
  • ei ele ar încălța
Verbul a încălța conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi încălțat
  • tu ai fi încălțat
  • el ea ar fi încălțat
  • noi am fi încălțat
  • voi ați fi încălțat
  • ei ele ar fi încălțat
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a încălța la conjunctiv prezent
  • eu să fiu încalț
  • tu să fii încalți
  • el ea să fie încalțe
  • noi să fim încălțăm
  • voi să fiți încălțați
  • ei ele să fie încalțe
Conjug a încălța la imperfect
  • eu încălțam
  • tu încălțai
  • el ea încălța
  • noi încălțam
  • voi încălțați
  • ei ele încălțau
A încălța conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu încălțasem
  • tu încălțaseși
  • el ea încălțase
  • noi încălțaserăm
  • voi încălțaserăți
  • ei ele încălțaseră
Verbul a încălța conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi încălțat
  • tu să fi încălțat
  • el ea să fi încălțat
  • noi să fi încălțat
  • voi să fi încălțat
  • ei ele să fi încălțat
Conjugare a încălța la perfectul simplu
  • eu încălțai
  • tu încălțași
  • el ea încălță
  • noi încălțarăm
  • voi încălțarăți
  • ei ele încălțară
Conjugarea verbului a încălța la perfectul compus
  • eu am încălțat
  • tu ai încălțat
  • el ea a încălțat
  • noi am încălțat
  • voi ați încălțat
  • ei ele ar încălțat
Conjugă a încălța la viitor anterior
  • eu voi fi încălțat
  • tu vei fi încălțat
  • el ea va fi încălțat
  • noi vom fi încălțat
  • voi veți fi încălțat
  • ei ele vor fi încălțat
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
ÎNCĂLȚÁ, încálț, verb

I.

1. reflexiv (Despre persoane; adesea urmat de determinări introduse prin prepoziție «cu») A-și trage, a-și pune încălțămintea în picior. Se incălță cu opinci și-și așeză în desagi straie de schimb și ciuboțele. SADOVEANU, B. 105. Ne-am încălțat cu opincile binișor. CREANGĂ, A. 25. Cu cizme roși se-ncalță. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 333.
       • tranzitiv (Complementul indică încălțămintea) Cătana Cîndu-i vine porunca Își desculță opinca Și încalță păpucul. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 313. Să-ncălțăm opinci. Iarna grea ne năpădește, Frunza-n codru se rărește. ALECSANDRI, P. P. 316.
       • (Complementul indică piciorul) Mi-a cere piei de zmeu Să-ncalțe piciorul său, Că de capră Lesne crapă. ALECSANDRI, P. P. 363.
       • (Complementul indică persoana) L-a-ncălțat C-o păreche de ciobote. MARIAN, S. 233.

2. tranzitiv (Cu privire la roți, la tălpile săniei etc.) A lega cu șine de fier; a fereca. Am cumpărat de la oraș un car nou, pe care ni l-a încălțat cu fier meșterul satului. STANCU, despre 230.

3. tranzitiv figurat A înșela, a păcăli. Zice puține cuvinte, și, deși urmînd după calapoadele vechi oratorice, reușește totuși să-i încalțe pe toți! CARAGIALE, S. U. 59.

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

încălțând

Participiu

încălțat

Infinitiv scurt

încălța

Imfinitiv lung

încălțând



dex-app