Conjugare a înarma

Conjugarea verbului a înarma: eu înarmez, tu înarmezi, el ea înarmează la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a înarma”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a înarma”!

Verbul a înarma conjugat la prezent

eu înarmez
tu înarmezi
el ea înarmează
noi înarmăm
voi înarmați
ei ele înarmați

Verbul a înarma conjugat la viitor

eu voi înarma
tu vei înarma
el ea va înarma
noi vom înarma
voi veți înarma
ei ele vor înarma

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a înarma conjugare la condițional prezent

eu aș înarma
tu ai înarma
el ea ar înarma
noi am înarma
voi ați înarma
ei ele ar înarma

Verbul a înarma conjugare la condițional perfect

eu aș fi înarmat
tu ai fi înarmat
el ea ar fi înarmat
noi am fi înarmat
voi ați fi înarmat
ei ele ar fi înarmat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a înarma la conjunctiv prezent

eu să fiu înarmez
tu să fii înarmezi
el ea să fie înarmeze
noi să fim înarmăm
voi să fiți înarmați
ei ele să fie înarmeze

Conjug a înarma la imperfect

eu înarmam
tu înarmai
el ea înarma
noi înarmam
voi înarmați
ei ele înarmau

A înarma conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu înarmasem
tu înarmaseși
el ea înarmase
noi înarmaserăm
voi înarmaserăți
ei ele înarmaseră

Verbul a înarma conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi înarmat
tu să fi înarmat
el ea să fi înarmat
noi să fi înarmat
voi să fi înarmat
ei ele să fi înarmat

Conjugare a înarma la perfectul simplu

eu înarmai
tu înarmași
el ea înarmă
noi înarmarăm
voi înarmarăți
ei ele înarmară

Conjugarea verbului a înarma la perfectul compus

eu am înarmat
tu ai înarmat
el ea a înarmat
noi am înarmat
voi ați înarmat
ei ele ar înarmat

Conjugă a înarma la viitor anterior

eu voi fi înarmat
tu vei fi înarmat
el ea va fi înarmat
noi vom fi înarmat
voi veți fi înarmat
ei ele vor fi înarmat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a înarma

ÎNARMÁ, înarmez, verb

I. tranzitiv A înzestra cu arme; a pregăti pentru luptă. (figurat) Însuți, preț al luptei noastre, aruncași toiagul tău; Însuți, hotărîndu-mi ura, înarmat-ai brațul meu! DAVILA, vezi vezi 162.
♦ reflexiv A lua armele, a se pregăti de luptă. Cel ce avea pistolul îl uită frumos în buzunar, și nimărui nu-i veni în gînd ca să-l îndemne a se înarma cu el. ALECSANDRI, C. 35. De-ți vor trebui oști, ne vom înarma noi cu femei și copii. NEGRUZZI, S. I 141. Frumos se gătea, Bine se-narma Și singur pleca. TEODORESCU, P. P. 429.
• Expresia: A se înarma, cu răbdare = a căuta să fie răbdător, să-și păstreze calmul.

– prezent industrie persoană 3 și: (rar, în versuri) înármă (EMINESCU, O. I 59).

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

înarmând

Participiu

înarmat

Infinitiv scurt

înarma

Imfinitiv lung

înarmând