Conjugare a înăbuși

Conjugarea verbului a înăbuși: eu înăbuș, tu înăbuși, el ea înăbușă la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a înăbuși”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a înăbuși”!

Verbul a înăbuși conjugat la prezent

eu înăbuș
tu înăbuși
el ea înăbușă
noi înăbușim
voi înăbușiți
ei ele înăbușiți

Verbul a înăbuși conjugat la viitor

eu voi înăbuși
tu vei înăbuși
el ea va înăbuși
noi vom înăbuși
voi veți înăbuși
ei ele vor înăbuși

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a înăbuși conjugare la condițional prezent

eu aș înăbuși
tu ai înăbuși
el ea ar înăbuși
noi am înăbuși
voi ați înăbuși
ei ele ar înăbuși

Verbul a înăbuși conjugare la condițional perfect

eu aș fi înăbușit
tu ai fi înăbușit
el ea ar fi înăbușit
noi am fi înăbușit
voi ați fi înăbușit
ei ele ar fi înăbușit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a înăbuși la conjunctiv prezent

eu să fiu înăbuș
tu să fii înăbuși
el ea să fie înăbușe
noi să fim înăbușim
voi să fiți înăbușiți
ei ele să fie înăbușe

Conjug a înăbuși la imperfect

eu înăbușeam
tu înăbușeai
el ea înăbușea
noi înăbușeam
voi înăbușeați
ei ele înăbușeau

A înăbuși conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu înăbușisem
tu înăbușiseși
el ea înăbușise
noi înăbușiserăm
voi înăbușiserăți
ei ele înăbușiseră

Verbul a înăbuși conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi înăbușit
tu să fi înăbușit
el ea să fi înăbușit
noi să fi înăbușit
voi să fi înăbușit
ei ele să fi înăbușit

Conjugare a înăbuși la perfectul simplu

eu înăbușii
tu înăbușiși
el ea înăbuși
noi înăbușirăm
voi înăbușirăți
ei ele înăbușiră

Conjugarea verbului a înăbuși la perfectul compus

eu am înăbușit
tu ai înăbușit
el ea a înăbușit
noi am înăbușit
voi ați înăbușit
ei ele ar înăbușit

Conjugă a înăbuși la viitor anterior

eu voi fi înăbușit
tu vei fi înăbușit
el ea va fi înăbușit
noi vom fi înăbușit
voi veți fi înăbușit
ei ele vor fi înăbușit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a înăbuși

ÎNĂBUȘÍ, înắbuș, verb IV.

1. reflexiv (Despre ființe) A nu mai putea respira; a se sufoca. vezi năbuși (1). I se părea că se înăbușă. DUMITRIU, N. 85.
• tranzitiv Suflarea îi devenea din ce în ce mai fierbinte. Simți că-l înăbușe. VLAHUȚĂ, O. A. I 101.

2. tranzitiv (Despre buruieni) A împiedica creșterea și dezvoltarea plantelor; a năpădi. Aceste buruieni aproape întotdeauna, crescînd mai repede decît sămănăturile, le îneacă... sau înăbușă și astfel le fac să piară. PAMFILE, A. R. 94.

3. tranzitiv figurat (Cu privire la manifestări, acțiuni, mișcări sociale) A potoli prin violență; a reprima. vezi năbuși (3). [Gh. Bibescu] a încercat să înăbușe revoluția din 1848 din Țara Romînească. istorie R.P.R. 312.
♦ A face să nu se vadă, să nu se audă, să nu se simtă; a ascunde. Șoimaru își înăbuși un geamăt. SADOVEANU, O. VII 91.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

înăbușind

Participiu

înăbușit

Infinitiv scurt

înăbuși

Imfinitiv lung

înăbușind