Conjugare a imputa

Conjugarea verbului a imputa: eu imput, tu impuți, el ea impută la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a imputa”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a imputa”!

Verbul a imputa conjugat la prezent

eu imput
tu impuți
el ea impută
noi imputăm
voi imputați
ei ele imputați

Verbul a imputa conjugat la viitor

eu voi imputa
tu vei imputa
el ea va imputa
noi vom imputa
voi veți imputa
ei ele vor imputa

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a imputa conjugare la condițional prezent

eu aș imputa
tu ai imputa
el ea ar imputa
noi am imputa
voi ați imputa
ei ele ar imputa

Verbul a imputa conjugare la condițional perfect

eu aș fi imputat
tu ai fi imputat
el ea ar fi imputat
noi am fi imputat
voi ați fi imputat
ei ele ar fi imputat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a imputa la conjunctiv prezent

eu să fiu imput
tu să fii impuți
el ea să fie impute
noi să fim imputăm
voi să fiți imputați
ei ele să fie impute

Conjug a imputa la imperfect

eu imputam
tu imputai
el ea imputa
noi imputam
voi imputați
ei ele imputau

A imputa conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu imputasem
tu imputaseși
el ea imputase
noi imputaserăm
voi imputaserăți
ei ele imputaseră

Verbul a imputa conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi imputat
tu să fi imputat
el ea să fi imputat
noi să fi imputat
voi să fi imputat
ei ele să fi imputat

Conjugare a imputa la perfectul simplu

eu imputai
tu imputași
el ea impută
noi imputarăm
voi imputarăți
ei ele imputară

Conjugarea verbului a imputa la perfectul compus

eu am imputat
tu ai imputat
el ea a imputat
noi am imputat
voi ați imputat
ei ele ar imputat

Conjugă a imputa la viitor anterior

eu voi fi imputat
tu vei fi imputat
el ea va fi imputat
noi vom fi imputat
voi veți fi imputat
ei ele vor fi imputat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a imputa

IMPUTÁ, impút, verb

I. tranzitiv (Construit cu dativul)

1. A reproșa cuiva fapte, atitudini, gesturi nepotrivite. I-a imputat cochetăria ca o crimă. REBREANU, R. I 174.
• reflexiv impersonal Dacă cumva ni s-ar imputa că aceste considerațiuni sînt prea mult abstracte și ni s-ar cere ca... să ne lăsăm pe tărîmuri mai practice. ODOBESCU, S. III 330.

2. A face pe cineva răspunzător de o pagubă ivită în cadrul funcției pe care o deține, a trage la răspundere, a obliga la despăgubiri.

– Variantă: (învechit și popular) împuta (RETEGANUL, P. IV 71, PANN, P. vezi II 64) verb

I.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

imputând

Participiu

imputat

Infinitiv scurt

imputa

Imfinitiv lung

imputând