Conjugare a împuia

Conjugarea verbului a împuia: eu împui, tu împui, el ea împuie la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a împuia”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a împuia”!

Verbul a împuia conjugat la prezent

eu împui
tu împui
el ea împuie
noi împuiem
voi împuiați
ei ele împuiați

Verbul a împuia conjugat la viitor

eu voi împuia
tu vei împuia
el ea va împuia
noi vom împuia
voi veți împuia
ei ele vor împuia

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a împuia conjugare la condițional prezent

eu aș împuia
tu ai împuia
el ea ar împuia
noi am împuia
voi ați împuia
ei ele ar împuia

Verbul a împuia conjugare la condițional perfect

eu aș fi împuiat
tu ai fi împuiat
el ea ar fi împuiat
noi am fi împuiat
voi ați fi împuiat
ei ele ar fi împuiat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a împuia la conjunctiv prezent

eu să fiu împui
tu să fii împui
el ea să fie împuie
noi să fim împuiem
voi să fiți împuiați
ei ele să fie împuie

Conjug a împuia la imperfect

eu împuiam
tu împuiai
el ea împuia
noi împuiam
voi împuiați
ei ele împuiau

A împuia conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu împuiasem
tu împuiaseși
el ea împuiase
noi împuiaserăm
voi împuiaserăți
ei ele împuiaseră

Verbul a împuia conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi împuiat
tu să fi împuiat
el ea să fi împuiat
noi să fi împuiat
voi să fi împuiat
ei ele să fi împuiat

Conjugare a împuia la perfectul simplu

eu împuiai
tu împuiași
el ea împuie
noi împuiarăm
voi împuiarăți
ei ele împuiară

Conjugarea verbului a împuia la perfectul compus

eu am împuiat
tu ai împuiat
el ea a împuiat
noi am împuiat
voi ați împuiat
ei ele ar împuiat

Conjugă a împuia la viitor anterior

eu voi fi împuiat
tu vei fi împuiat
el ea va fi împuiat
noi vom fi împuiat
voi veți fi împuiat
ei ele vor fi împuiat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a împuia

ÎMPUIÁ, împuiez, verb

I. tranzitiv (În expresie) A împuia capul (sau urechile cuiva) = a repeta ceva în chip insistent și obositor sau neplăcut pentru cel care ascultă; a bate (cuiva) capul, a asurzi, a ameți. Mai ieșiți afară, că ne-ați împuiat urechile, necuraților. STANCU, D.

13. Zvonurile astea le împuiară urechile. DELAVRANCEA, H. T. 149. Haide, nu ne mai împuia capul! cară-te, cît e cu cinste, că-ți mai lungesc urechile o toană! CARAGIALE, S. 54.

– prezent industrie și: împúi (DUMITRIU, N. 280, GHICA, S. 656).

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

împuind

Participiu

împuiat

Infinitiv scurt

împuia

Imfinitiv lung

împuind