Conjugare a împresura

Conjugarea verbului a împresura: eu împresur, tu împresuri, el ea împresură la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a împresura”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a împresura”!

Verbul a împresura conjugat la prezent

eu împresur
tu împresuri
el ea împresură
noi împresurăm
voi împresurați
ei ele împresurați

Verbul a împresura conjugat la viitor

eu voi împresura
tu vei împresura
el ea va împresura
noi vom împresura
voi veți împresura
ei ele vor împresura

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a împresura conjugare la condițional prezent

eu aș împresura
tu ai împresura
el ea ar împresura
noi am împresura
voi ați împresura
ei ele ar împresura

Verbul a împresura conjugare la condițional perfect

eu aș fi împresurat
tu ai fi împresurat
el ea ar fi împresurat
noi am fi împresurat
voi ați fi împresurat
ei ele ar fi împresurat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a împresura la conjunctiv prezent

eu să fiu împresur
tu să fii împresuri
el ea să fie împresure
noi să fim împresurăm
voi să fiți împresurați
ei ele să fie împresure

Conjug a împresura la imperfect

eu împresuram
tu împresurai
el ea împresura
noi împresuram
voi împresurați
ei ele împresurau

A împresura conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu împresurasem
tu împresuraseși
el ea împresurase
noi împresuraserăm
voi împresuraserăți
ei ele împresuraseră

Verbul a împresura conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi împresurat
tu să fi împresurat
el ea să fi împresurat
noi să fi împresurat
voi să fi împresurat
ei ele să fi împresurat

Conjugare a împresura la perfectul simplu

eu împresurai
tu împresurași
el ea împresură
noi împresurarăm
voi împresurarăți
ei ele împresurară

Conjugarea verbului a împresura la perfectul compus

eu am împresurat
tu ai împresurat
el ea a împresurat
noi am împresurat
voi ați împresurat
ei ele ar împresurat

Conjugă a împresura la viitor anterior

eu voi fi împresurat
tu vei fi împresurat
el ea va fi împresurat
noi vom fi împresurat
voi veți fi împresurat
ei ele vor fi împresurat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a împresura

ÎMPRESURÁ, împresór, verb

I. tranzitiv

1. A înconjura din toate părțile, a încadra. Barba rară, pîrlită, părul în șuvițe lungi, împresurau un obraz galbăn și doi ochi arzători în orbite negre. SADOVEANU,. III 120. Dar zîna Latona se jură pe cerurile fără margini de pre capul ei, pe pămîntul nemăsurat ce o împresoară. ODOBESCU, S. III 293.
• figurat După cîntece urmau tăceri adînci în noaptea caldă, cu toții rămîneau fără cuvinte în farmecul lunii, care-i împresura. SADOVEANU, O. IV 81. Plăsmuiri din basme M-au împresurat? Aripi de fantasme Poate-au scuturat Aur peste ele? IOSIF, vezi 132. O liniște ca de vis mă împresoară, nu zăresc o pasăre zburînd. VLAHUȚĂ, O. A. II 178.
♦ A năpădi. Căsuța cea hîrbuită și împresurată de mărăcini. SBIERA, P. 156.
♦ (Determinat prin «cu brațele», «cu mîinile» etc.) A cuprinde, a îmbrățișa. Mă lăsă de musteață, mă împresură cu amîndouă mînile pe după gît, își vîrî capu-i mic subt marginile pălăriei mele. HOGAȘ, M. N. 19.

2. A încercui, a asedia. Pedestrimea romînească și ungurească, împresurată din toate părțile de călărimea turcească. BĂLCESCU, O. I 26. Cînd o da soarele-n de seară, Mare oaste vă-mpresoară. TEODORESCU, P. P. 175.
• figurat Vîntul, frigul și furtuna Pre copii împresura. NEGRUZZI, S. II 58. Dar la biruri Mi-l punea Și haraciuri Că-i cerea, Mare greu l-împresura. TEODORESCU, P. P. 676.

– prezent industrie și: împrésur (EMINESCU, O. I 201).

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

împresurând

Participiu

împresurat

Infinitiv scurt

împresura

Imfinitiv lung

împresurând