Conjugare a împovăra

Conjugarea verbului a împovăra: eu împovărez, tu împovărezi, el ea împovărează la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a împovăra”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a împovăra”!

Verbul a împovăra conjugat la prezent

eu împovărez
tu împovărezi
el ea împovărează
noi împovărăm
voi împovărați
ei ele împovărați

Verbul a împovăra conjugat la viitor

eu voi împovăra
tu vei împovăra
el ea va împovăra
noi vom împovăra
voi veți împovăra
ei ele vor împovăra

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a împovăra conjugare la condițional prezent

eu aș împovăra
tu ai împovăra
el ea ar împovăra
noi am împovăra
voi ați împovăra
ei ele ar împovăra

Verbul a împovăra conjugare la condițional perfect

eu aș fi împovărat
tu ai fi împovărat
el ea ar fi împovărat
noi am fi împovărat
voi ați fi împovărat
ei ele ar fi împovărat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a împovăra la conjunctiv prezent

eu să fiu împovărez
tu să fii împovărezi
el ea să fie împovăreze
noi să fim împovărăm
voi să fiți împovărați
ei ele să fie împovăreze

Conjug a împovăra la imperfect

eu împovăram
tu împovărai
el ea împovăra
noi împovăram
voi împovărați
ei ele împovărau

A împovăra conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu împovărasem
tu împovăraseși
el ea împovărase
noi împovăraserăm
voi împovăraserăți
ei ele împovăraseră

Verbul a împovăra conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi împovărat
tu să fi împovărat
el ea să fi împovărat
noi să fi împovărat
voi să fi împovărat
ei ele să fi împovărat

Conjugare a împovăra la perfectul simplu

eu împovărai
tu împovărași
el ea împovără
noi împovărarăm
voi împovărarăți
ei ele împovărară

Conjugarea verbului a împovăra la perfectul compus

eu am împovărat
tu ai împovărat
el ea a împovărat
noi am împovărat
voi ați împovărat
ei ele ar împovărat

Conjugă a împovăra la viitor anterior

eu voi fi împovărat
tu vei fi împovărat
el ea va fi împovărat
noi vom fi împovărat
voi veți fi împovărat
ei ele vor fi împovărat

Definiție din
Dicționarul de sinonime al limbii române

VEZI DEFINIŢII a împovăra

ÎMPOVĂRA verb

1. a îngreuna, (învechit) a însărcina. (A spinarea unui măgar.)

2. a(-l) copleși, a(-l) covîrși, a(-l) cuprinde, a(-l) năpădi, a(-l) răzbi, (popular) a(-l) prididi, (învechit) a(-l) supune, (figurat) a(-l) apăsa, a(-l) doborî, a(-l) răpune. (L-au grijile, necazurile.)

3. a asupri, a exploata, a împila, a năpăstui, a oprima, a oropsi, a persecuta, a prigoni, a tiraniza, a urgisi, (învechit și regional) a bîntui, (învechit) a obidi, a obijdui, a sili, a supăra, a tiranisi, a tirăni, (figurat) a apăsa, a despuia, a stoarce, a suge, (regional figurat) a stoci, (învechit figurat) a călca. (A masele.)

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

împovărând

Participiu

împovărat

Infinitiv scurt

împovăra

Imfinitiv lung

împovărând