Conjugare a implora

Conjugarea verbului a implora: eu implor, tu implori, el ea imploră la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a implora”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a implora”!

Verbul a implora conjugat la prezent

eu implor
tu implori
el ea imploră
noi implorăm
voi implorați
ei ele implorați

Verbul a implora conjugat la viitor

eu voi implora
tu vei implora
el ea va implora
noi vom implora
voi veți implora
ei ele vor implora

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a implora conjugare la condițional prezent

eu aș implora
tu ai implora
el ea ar implora
noi am implora
voi ați implora
ei ele ar implora

Verbul a implora conjugare la condițional perfect

eu aș fi implorat
tu ai fi implorat
el ea ar fi implorat
noi am fi implorat
voi ați fi implorat
ei ele ar fi implorat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a implora la conjunctiv prezent

eu să fiu implor
tu să fii implori
el ea să fie implore
noi să fim implorăm
voi să fiți implorați
ei ele să fie implore

Conjug a implora la imperfect

eu imploram
tu implorai
el ea implora
noi imploram
voi implorați
ei ele implorau

A implora conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu implorasem
tu imploraseși
el ea implorase
noi imploraserăm
voi imploraserăți
ei ele imploraseră

Verbul a implora conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi implorat
tu să fi implorat
el ea să fi implorat
noi să fi implorat
voi să fi implorat
ei ele să fi implorat

Conjugare a implora la perfectul simplu

eu implorai
tu implorași
el ea imploră
noi implorarăm
voi implorarăți
ei ele implorară

Conjugarea verbului a implora la perfectul compus

eu am implorat
tu ai implorat
el ea a implorat
noi am implorat
voi ați implorat
ei ele ar implorat

Conjugă a implora la viitor anterior

eu voi fi implorat
tu vei fi implorat
el ea va fi implorat
noi vom fi implorat
voi veți fi implorat
ei ele vor fi implorat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a implora

IMPLORÁ, implór, verb

I. tranzitiv A ruga (pe cineva) din toate puterile, stăruitor (și cu umilință). Au ars-o ș-au dărîmat-o subt ochii noștri, deși îi imploram în genunchi s-o cruțe. SADOVEANU, Z. C. 97. Din suflet te rog și te implor, ia seama să nu se nenorocească din pricina matale biata fată!... REBREANU, R. I 208.
♦ A cere, a solicita (ceva) stăruitor și cu umilință. Eu nu implor, principe, nimica de la tine. MACEDONSKI, O. I 252.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

implorând

Participiu

implorat

Infinitiv scurt

implora

Imfinitiv lung

implorând