Conjugare a împletici

Conjugarea verbului a împletici: eu împleticesc, tu împleticești, el ea împleticește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a împletici”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a împletici”!

Verbul a împletici conjugat la prezent

eu împleticesc
tu împleticești
el ea împleticește
noi împleticim
voi împleticiți
ei ele împleticiți

Verbul a împletici conjugat la viitor

eu voi împletici
tu vei împletici
el ea va împletici
noi vom împletici
voi veți împletici
ei ele vor împletici

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a împletici conjugare la condițional prezent

eu aș împletici
tu ai împletici
el ea ar împletici
noi am împletici
voi ați împletici
ei ele ar împletici

Verbul a împletici conjugare la condițional perfect

eu aș fi împleticit
tu ai fi împleticit
el ea ar fi împleticit
noi am fi împleticit
voi ați fi împleticit
ei ele ar fi împleticit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a împletici la conjunctiv prezent

eu să fiu împleticesc
tu să fii împleticești
el ea să fie împleticească
noi să fim împleticim
voi să fiți împleticiți
ei ele să fie împleticească

Conjug a împletici la imperfect

eu împleticeam
tu împleticeai
el ea împleticea
noi împleticeam
voi împleticeați
ei ele împleticeau

A împletici conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu împleticisem
tu împleticiseși
el ea împleticise
noi împleticiserăm
voi împleticiserăți
ei ele împleticiseră

Verbul a împletici conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi împleticit
tu să fi împleticit
el ea să fi împleticit
noi să fi împleticit
voi să fi împleticit
ei ele să fi împleticit

Conjugare a împletici la perfectul simplu

eu împleticii
tu împleticiși
el ea împletici
noi împleticirăm
voi împleticirăți
ei ele împleticiră

Conjugarea verbului a împletici la perfectul compus

eu am împleticit
tu ai împleticit
el ea a împleticit
noi am împleticit
voi ați împleticit
ei ele ar împleticit

Conjugă a împletici la viitor anterior

eu voi fi împleticit
tu vei fi împleticit
el ea va fi împleticit
noi vom fi împleticit
voi veți fi împleticit
ei ele vor fi împleticit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a împletici

ÎMPLETICÍ, împleticesc, verb IV. reflexiv

1. (Despre picioarele omului) A se lovi unul de altul; a se încrucișa, a se împiedica în mers. Li se împleticeau picioarele de parcă ar fi băut rachiu. PAS, Z. III 56. Ochii i s-au mărit de groază și picioarele i s-au împleticit. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 213. Simți că i se împleticesc picioarele, și brațul ce-l ridicase îi căzu în jos. VLAHUȚĂ, O. A. 110.
♦ (Despre oameni) A umbla clătinîndu-se, împiedicîndu-se, gata să cadă. Tresări deodată grozav, săltă într-o parte și ieși, împleticindu-se, în întuneric. DUMITRIU, N. 242. Mergea împleticindu-se, cu capul înclinat sub povara unei neliniști adinci. BART, E. 216. El a plecat, gemînd p-afară, Și-mpleticindu-se pe scară, Chema pe nume pe băieți, Și se proptea de slab, sărmanul, Cu mîna de păreți. COȘBUC, P. I 101.
♦ figurat (Despre limbă) A se încurca, a articula încurcat, îngăimat, bîlbîit. Moș Radul înmărmurea, Barba Că i se zbîrlea Limba I se-mpleticea Și cu binele-i zicea... TEODORESCU, P. P. 599.

2. (Și în forma împleteci) A se amesteca, a se încurca, a se încîlci. Printr-acel hățiș felurit de arbori ce se-ndeasă și se-mpletecesc, mierlele și pițigoii șuieră și ciripesc. ODOBESCU, S. I 147.
• tranzitiv Șuvoaiele cutremurau codrii... împletecindu-i. CAMILAR, T. 60. (Neobișnuit, în expresie) A(-și) împletici mîinile = a-și frînge mîinile (de desperare). Iar Chiruța, vai de ea, Roabă la păgîni cădea... Mînele impletecea Și turcilor le grăia... JARNÍK-BÎRSEANU, despre 494.
♦ tranzitiv A se încolăci, a se face cerc. Șarpele se necăjea Și coada și-o-mpleticea. ȘEZ. III 65.
• reflexiv Șerpele se-ncovăia Și pe loc se-mpleticea. TEODORESCU, P. P. 443.

– Variantă: împletecí verb IV.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

împleticind

Participiu

împleticit

Infinitiv scurt

împletici

Imfinitiv lung

împleticind