Conjugare a împleti

Conjugarea verbului a împleti: eu împletesc, tu împletești, el ea împletește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a împleti”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a împleti”!

Verbul a împleti conjugat la prezent

eu împletesc
tu împletești
el ea împletește
noi împletim
voi împletiți
ei ele împletiți

Verbul a împleti conjugat la viitor

eu voi împleti
tu vei împleti
el ea va împleti
noi vom împleti
voi veți împleti
ei ele vor împleti

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a împleti conjugare la condițional prezent

eu aș împleti
tu ai împleti
el ea ar împleti
noi am împleti
voi ați împleti
ei ele ar împleti

Verbul a împleti conjugare la condițional perfect

eu aș fi împletit
tu ai fi împletit
el ea ar fi împletit
noi am fi împletit
voi ați fi împletit
ei ele ar fi împletit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a împleti la conjunctiv prezent

eu să fiu împletesc
tu să fii împletești
el ea să fie împletească
noi să fim împletim
voi să fiți împletiți
ei ele să fie împletească

Conjug a împleti la imperfect

eu împleteam
tu împleteai
el ea împletea
noi împleteam
voi împleteați
ei ele împleteau

A împleti conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu împletisem
tu împletiseși
el ea împletise
noi împletiserăm
voi împletiserăți
ei ele împletiseră

Verbul a împleti conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi împletit
tu să fi împletit
el ea să fi împletit
noi să fi împletit
voi să fi împletit
ei ele să fi împletit

Conjugare a împleti la perfectul simplu

eu împletii
tu împletiși
el ea împleti
noi împletirăm
voi împletirăți
ei ele împletiră

Conjugarea verbului a împleti la perfectul compus

eu am împletit
tu ai împletit
el ea a împletit
noi am împletit
voi ați împletit
ei ele ar împletit

Conjugă a împleti la viitor anterior

eu voi fi împletit
tu vei fi împletit
el ea va fi împletit
noi vom fi împletit
voi veți fi împletit
ei ele vor fi împletit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a împleti

ÎMPLETÍ, împletesc, verb IV.

1. tranzitiv A reuni, a împreuna mai multe fire, jurubițe etc. încrucișîndu-le după un sistem anumit pentru a forma un tot. Moș Nichifor avea o biciușcă de cele de cînepă, împletită de mîna lui. CREANGĂ, P. 107. (figurat) Deasupra casei un cocor Își împletise cuiburi de lumină. despre BOTEZ, P. O. 134.
       • reflexiv pasiv Cercînd ca să vadă de putea să se toarcă sau să se împletească ca inul, au văzut că cercarea lui era nemerită. DRĂGHICI, R. 52.
       • reflexiv figurat Carnea și sîngele oamenilor se împletesc cu fierul mașinilor, formînd împreună o singură gigantică mașinărie pentru extras cărbunii. BOGZA, vezi J. 175.

2. tranzitiv A lucra diferite obiecte (o plasă, o dantelă, ciorapi etc.) din fire răsucite sau toarse, dispunîndu-le într-un anumit fel. A împleti mănuși. ▭ Avea un comănac sur de lînă împletită cu iglița. SADOVEANU, N. P. 84.
       • intranzitiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «la») Dumitru, în dreptul șopronului, a adormit peste un năvod la care împletea. DAVIDOGLU, O.

15.
♦ A confecționa diferite obiecte din nuiele, flori, papură, paie, mlădițe etc. încrucișate după un sistem anumit. Nu-mi trebuie flamuri, Nu voi sicriu bogat, Ci-mi împletiți un pat Din tinere ramuri. EMINESCU, O. I 216. Iute, iute, copilițe, o ghirlandă-mi împletiți. BOLINTINEANU, O. 319. Te lasă, te lasă, Salcie pletoasă, Să te-apuc cu mîna, Să-mpletesc cununa. ANT. literar popular I 161.
       • reflexiv figurat Nouri vineți... Se-mpletesc într-o cunună. ALECSANDRI, P. II 123.
♦ (Cu schimbarea complementului) A împodobi cu cununi, ghirlande sau ornamente de flori. Acolo... subt via înflorită, A căria mlădițe cu mirți se mărită Și fruntea și-o-mpletește c-o boltă de lungi flori. ALEXANDRESCU, M. 158.
♦ A forma (colaci) din fîșii de aluat răsucite sau îmbinate în diverse feluri. Suflecă mînice largi Și-mpletește la colaci. ALECSANDRI, P. P. 97.

3. tranzitiv (Cu privire la păr) A lega în cozi. Mînile-i mici, ca doi crini albi, încearcă În van a împleti părul de aur. EMINESCU, O. IV 107. Dragă, să te veselești Si cu flori cosița să ți-o împletești. BOLINTINEANU, O. 39. Păru-n flori și-l împletește. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 286.
       • Expresia: A împleti cosiță albă vezi cosiță.

4. reflexiv figurat A se încrucișa, a se întretăia (unul cu altul). Glasul ei de argint se împletea cu glasul lui de aramă. GALACTION, O. I 214. Glasurile se împleteau, se încurcau și se întreceau. REBREANU, R. II 39. Pe malul apei se-mpletesc Cărări ce duc la moară. COȘBUC, P. I 191.

5. intranzitiv (Neobișnuit, în expresie) A împleti din picioare = a mișca repede din picioare, a dansa. Mata știi să împletești din picioare? ALECSANDRI, T. 446.

6. tranzitiv figurat (Învechit) A urzi, a unelti. Lisandru... împletea un meșteșug ascuns, volnicia patriei să strice. ARHIVA R. I 161.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

împletind

Participiu

împletit

Infinitiv scurt

împleti

Imfinitiv lung

împletind