Conjugare a împăciui

Conjugarea verbului a împăciui: eu împăciuiesc, tu împăciuiești, el ea împăciuiește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a împăciui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a împăciui”!

Verbul a împăciui conjugat la prezent

eu împăciuiesc
tu împăciuiești
el ea împăciuiește
noi împăciuim
voi împăciuiți
ei ele împăciuiți

Verbul a împăciui conjugat la viitor

eu voi împăciui
tu vei împăciui
el ea va împăciui
noi vom împăciui
voi veți împăciui
ei ele vor împăciui

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a împăciui conjugare la condițional prezent

eu aș împăciui
tu ai împăciui
el ea ar împăciui
noi am împăciui
voi ați împăciui
ei ele ar împăciui

Verbul a împăciui conjugare la condițional perfect

eu aș fi împăciuit
tu ai fi împăciuit
el ea ar fi împăciuit
noi am fi împăciuit
voi ați fi împăciuit
ei ele ar fi împăciuit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a împăciui la conjunctiv prezent

eu să fiu împăciuiesc
tu să fii împăciuiești
el ea să fie împăciuiască
noi să fim împăciuim
voi să fiți împăciuiți
ei ele să fie împăciuiască

Conjug a împăciui la imperfect

eu împăciuiam
tu împăciuiai
el ea împăciuia
noi împăciuiam
voi împăciuiați
ei ele împăciuiau

A împăciui conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu împăciuisem
tu împăciuiseși
el ea împăciuise
noi împăciuiserăm
voi împăciuiserăți
ei ele împăciuiseră

Verbul a împăciui conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi împăciuit
tu să fi împăciuit
el ea să fi împăciuit
noi să fi împăciuit
voi să fi împăciuit
ei ele să fi împăciuit

Conjugare a împăciui la perfectul simplu

eu împăciuii
tu împăciuiși
el ea împăciui
noi împăciuirăm
voi împăciuirăți
ei ele împăciuiră

Conjugarea verbului a împăciui la perfectul compus

eu am împăciuit
tu ai împăciuit
el ea a împăciuit
noi am împăciuit
voi ați împăciuit
ei ele ar împăciuit

Conjugă a împăciui la viitor anterior

eu voi fi împăciuit
tu vei fi împăciuit
el ea va fi împăciuit
noi vom fi împăciuit
voi veți fi împăciuit
ei ele vor fi împăciuit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a împăciui

ÎMPĂCIUÍ, împăciuiesc, verb IV. tranzitiv (Azi rar) A convinge să facă pace, a împăca. vezi pacifica. Eu lumea o împăciuiesc și o învrăjbez (Condeiul). GOROVEI, C. 98.
• reflexiv El se gîndi a se împăciui cu dușmanii săi. BĂLCESCU, O. II 276.
• reflexiv reciproc. Hai! frate să ne cinstim Și să ne împăciuim. ANT. literar popular I 347.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

împăciuind

Participiu

împăciuit

Infinitiv scurt

împăciui

Imfinitiv lung

împăciuind