CONSULTĂ DEX |
Verbul a îmbunătăți conjugat la prezent
Verbul a îmbunătăți conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a îmbunătăți conjugare la condițional prezent
Verbul a îmbunătăți conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a îmbunătăți la conjunctiv prezent
Conjug a îmbunătăți la imperfect
A îmbunătăți conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a îmbunătăți conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a îmbunătăți la perfectul simplu
Conjugarea verbului a îmbunătăți la perfectul compus
Conjugă a îmbunătăți la viitor anterior
|
Definiție din
ÎMBUNĂTĂȚÍ, îmbunătățesc, verb IV. tranzitiv A aduce ceva în stare mai bună, a face ca ceva să devină mai bun, de o valoare sau de o calitate superioară; a ameliora, a îndrepta. În cîțiva ani... vom îmbunătăți starea locuitorilor. BOLINTINEANU, O. 406. Dicționarul limbii romîne literare contemporane • reflexiv pasiv Va crește substanțial producția tuturor categoriilor de mărfuri de consum popular și se va îmbunătăți calitatea lor. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2828. – Variantă:(învechit) îmbunătățá, îmbunătățez (ALEXANDRESCU, P. 78), verb I. |