Conjugare a îmbălsăma

Conjugarea verbului a îmbălsăma: eu îmbălsămez, tu îmbălsămezi, el ea îmbălsămează la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a îmbălsăma”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a îmbălsăma”!

Verbul a îmbălsăma conjugat la prezent

eu îmbălsămez
tu îmbălsămezi
el ea îmbălsămează
noi îmbălsămăm
voi îmbălsămați
ei ele îmbălsămați

Verbul a îmbălsăma conjugat la viitor

eu voi îmbălsăma
tu vei îmbălsăma
el ea va îmbălsăma
noi vom îmbălsăma
voi veți îmbălsăma
ei ele vor îmbălsăma

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a îmbălsăma conjugare la condițional prezent

eu aș îmbălsăma
tu ai îmbălsăma
el ea ar îmbălsăma
noi am îmbălsăma
voi ați îmbălsăma
ei ele ar îmbălsăma

Verbul a îmbălsăma conjugare la condițional perfect

eu aș fi îmbălsămat
tu ai fi îmbălsămat
el ea ar fi îmbălsămat
noi am fi îmbălsămat
voi ați fi îmbălsămat
ei ele ar fi îmbălsămat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a îmbălsăma la conjunctiv prezent

eu să fiu îmbălsămez
tu să fii îmbălsămezi
el ea să fie îmbălsămeze
noi să fim îmbălsămăm
voi să fiți îmbălsămați
ei ele să fie îmbălsămeze

Conjug a îmbălsăma la imperfect

eu îmbălsămam
tu îmbălsămai
el ea îmbălsăma
noi îmbălsămam
voi îmbălsămați
ei ele îmbălsămau

A îmbălsăma conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu îmbălsămasem
tu îmbălsămaseși
el ea îmbălsămase
noi îmbălsămaserăm
voi îmbălsămaserăți
ei ele îmbălsămaseră

Verbul a îmbălsăma conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi îmbălsămat
tu să fi îmbălsămat
el ea să fi îmbălsămat
noi să fi îmbălsămat
voi să fi îmbălsămat
ei ele să fi îmbălsămat

Conjugare a îmbălsăma la perfectul simplu

eu îmbălsămai
tu îmbălsămași
el ea îmbălsămă
noi îmbălsămarăm
voi îmbălsămarăți
ei ele îmbălsămară

Conjugarea verbului a îmbălsăma la perfectul compus

eu am îmbălsămat
tu ai îmbălsămat
el ea a îmbălsămat
noi am îmbălsămat
voi ați îmbălsămat
ei ele ar îmbălsămat

Conjugă a îmbălsăma la viitor anterior

eu voi fi îmbălsămat
tu vei fi îmbălsămat
el ea va fi îmbălsămat
noi vom fi îmbălsămat
voi veți fi îmbălsămat
ei ele vor fi îmbălsămat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a îmbălsăma

ÎMBĂLSĂMÁ, îmbălsămez, verb

I. tranzitiv

1. (Mai ales despre flori) A parfuma, a înmiresma aerul. Florile rare îmbălsămau aerul cu miresmele lor puternice, împrospătate peste noapte. ANGHEL-IOSIF, C. L. 10.

2. A îmbiba, a impregna un cadavru cu substanțe care au proprietatea de a împiedica sau a întîrzia putrefacția.

– Variante: balsamá, bălsămá (NEGRUZZI, S. II 156) verb I, bălsămí (BĂLCESCU, O. II 267), îmbălsămí (MACEDONSKI, O. II 267) verb IV.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

îmbălsămând

Participiu

îmbălsămat

Infinitiv scurt

îmbălsăma

Imfinitiv lung

îmbălsămând