CONSULTĂ DEX |
Verbul a hori conjugat la prezent
Verbul a hori conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a hori conjugare la condițional prezent
Verbul a hori conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a hori la conjunctiv prezent
Conjug a hori la imperfect
A hori conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a hori conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a hori la perfectul simplu
Conjugarea verbului a hori la perfectul compus
Conjugă a hori la viitor anterior
|
Definiție din
HORÍ, horesc, verb IV. intranzitivDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. A cînta o horă (din gură sau din fluier); prin extensie a doini. Niște fluierari își puseră fluierele la gură, începînd a hori. CAMILAR, T. 141. Trecea păstorașul împărat doinind și horind. EMINESCU, N. 5. Ce horești așa cu jele, În butul dragostii mele?... Eu nu cînt În butul tău, Ci horesc D-aleanul meu. TEODORESCU, P. P. 84. • tranzitiv (Complementul indică ceea ce se cîntă) Nu se mai urneau din cîrciumă și horeau cu foc un cîntec vitejesc, înjurînd pe Busuioc sau pe ciocoi. REBREANU, R. II 233. 2. A juca hora. Ne uităm la ei cum horesc – unii mai sprinteni, alții mai greoi. STANCU, despre 169. • figurat Flăcările insuflețindu-se, horeau roșii ca sîngele. CAMILAR, T. 9. |