Conjugare a horcăi

Conjugarea verbului a horcăi: eu horcăi, tu horcăi, el ea horcăie la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a horcăi”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a horcăi”!

Verbul a horcăi conjugat la prezent

eu horcăi
tu horcăi
el ea horcăie
noi horcăim
voi horcăiți
ei ele horcăiți

Verbul a horcăi conjugat la viitor

eu voi horcăi
tu vei horcăi
el ea va horcăi
noi vom horcăi
voi veți horcăi
ei ele vor horcăi

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a horcăi conjugare la condițional prezent

eu aș horcăi
tu ai horcăi
el ea ar horcăi
noi am horcăi
voi ați horcăi
ei ele ar horcăi

Verbul a horcăi conjugare la condițional perfect

eu aș fi horcăit
tu ai fi horcăit
el ea ar fi horcăit
noi am fi horcăit
voi ați fi horcăit
ei ele ar fi horcăit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a horcăi la conjunctiv prezent

eu să fiu horcăi
tu să fii horcăi
el ea să fie horcăie
noi să fim horcăim
voi să fiți horcăiți
ei ele să fie horcăie

Conjug a horcăi la imperfect

eu horcăiam
tu horcăiai
el ea horcăia
noi horcăiam
voi horcăiați
ei ele horcăiau

A horcăi conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu horcăisem
tu horcăiseși
el ea horcăise
noi horcăiserăm
voi horcăiserăți
ei ele horcăiseră

Verbul a horcăi conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi horcăit
tu să fi horcăit
el ea să fi horcăit
noi să fi horcăit
voi să fi horcăit
ei ele să fi horcăit

Conjugare a horcăi la perfectul simplu

eu horcăii
tu horcăiși
el ea horcăi
noi horcăirăm
voi horcăirăți
ei ele horcăiră

Conjugarea verbului a horcăi la perfectul compus

eu am horcăit
tu ai horcăit
el ea a horcăit
noi am horcăit
voi ați horcăit
ei ele ar horcăit

Conjugă a horcăi la viitor anterior

eu voi fi horcăit
tu vei fi horcăit
el ea va fi horcăit
noi vom fi horcăit
voi veți fi horcăit
ei ele vor fi horcăit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a horcăi

HORCĂÍ, hórcăi, verb IV. intranzitiv

1. (Despre muribunzi) A hîrîi în timpul respirației; a hîrcîi. Răniții gemeau, strigau. Unul, întors pe o parte, horcăia, cu capul pe marginea căruței. CAMILAR, N. I 42. Horcăia și din cînd în cînd izbucnea într-un muget de vită înjunghiată. BART, E. 255. [Calul] se rostogoli pe o parte, horcăi de cîteva ori și rămase întins, zbătîndu-se încet. GÎRLEANU, L. 36.
• figurat Motoarele horcăiau, claxoanele răsunau. CAMILAR, N. II 452. Ca un moșneag în agonie, motorul horcăie. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 22.
♦ tranzitiv (Rar, complementul indică strigătul) A spune, a striga (ceva) cu respirația întretăiată de horcăieli. Ostașul, scăpat, din strînsoare, a horcăit o încercare de strigăt. POPA, vezi 77.

2. A sforăi, a horăi. Începu a horcăi, dînd să cunoască că el a adormit. RETEGANUL, P. I 76. Fiul împăratului horcăia de socoteai că o să deștepte și pe morți. ISPIRESCU, L. 370. Polițaiul horcăie cu capul pe masă. CARAGIALE, M. 281.

– Variantă: horcăní (DELAVRANCEA, S. 245) verb IV.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

horcăind

Participiu

horcăit

Infinitiv scurt

horcăi

Imfinitiv lung

horcăind