Conjugare a hărhăti

Conjugarea verbului a hărhăti: eu hărhătesc, tu hărhătești, el ea hărhătește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a hărhăti”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a hărhăti”!

Verbul a hărhăti conjugat la prezent

eu hărhătesc
tu hărhătești
el ea hărhătește
noi hărhătim
voi hărhătiți
ei ele hărhătiți

Verbul a hărhăti conjugat la viitor

eu voi hărhăti
tu vei hărhăti
el ea va hărhăti
noi vom hărhăti
voi veți hărhăti
ei ele vor hărhăti

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a hărhăti conjugare la condițional prezent

eu aș hărhăti
tu ai hărhăti
el ea ar hărhăti
noi am hărhăti
voi ați hărhăti
ei ele ar hărhăti

Verbul a hărhăti conjugare la condițional perfect

eu aș fi hărhătit
tu ai fi hărhătit
el ea ar fi hărhătit
noi am fi hărhătit
voi ați fi hărhătit
ei ele ar fi hărhătit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a hărhăti la conjunctiv prezent

eu să fiu hărhătesc
tu să fii hărhătești
el ea să fie hărhătească
noi să fim hărhătim
voi să fiți hărhătiți
ei ele să fie hărhătească

Conjug a hărhăti la imperfect

eu hărhăteam
tu hărhăteai
el ea hărhătea
noi hărhăteam
voi hărhăteați
ei ele hărhăteau

A hărhăti conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu hărhătisem
tu hărhătiseși
el ea hărhătise
noi hărhătiserăm
voi hărhătiserăți
ei ele hărhătiseră

Verbul a hărhăti conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi hărhătit
tu să fi hărhătit
el ea să fi hărhătit
noi să fi hărhătit
voi să fi hărhătit
ei ele să fi hărhătit

Conjugare a hărhăti la perfectul simplu

eu hărhătii
tu hărhătiși
el ea hărhăti
noi hărhătirăm
voi hărhătirăți
ei ele hărhătiră

Conjugarea verbului a hărhăti la perfectul compus

eu am hărhătit
tu ai hărhătit
el ea a hărhătit
noi am hărhătit
voi ați hărhătit
ei ele ar hărhătit

Conjugă a hărhăti la viitor anterior

eu voi fi hărhătit
tu vei fi hărhătit
el ea va fi hărhătit
noi vom fi hărhătit
voi veți fi hărhătit
ei ele vor fi hărhătit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a hărhăti

HĂRHĂTÍ, hărhătesc, verb IV. intranzitiv (Moldova; despre oameni) A vorbi mai mulți deodată, a face larmă.
♦ reflexiv reciproc. A se certa, a se sfădi. (Atestat în forma hărcăti) Hărcătindu-se ei așa, iată că vine dracul cel mai mare între dînșii. SBIERA, P. 300.

– Variantă: hărcătí (SBIERA, P. 41) verb IV.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

hărhătind

Participiu

hărhătit

Infinitiv scurt

hărhăti

Imfinitiv lung

hărhătind