Conjugare a hărăți

Conjugarea verbului a hărăți: eu hărățesc, tu hărățești, el ea hărățește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a hărăți”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a hărăți”!

Verbul a hărăți conjugat la prezent

eu hărățesc
tu hărățești
el ea hărățește
noi hărățim
voi hărățiți
ei ele hărățiți

Verbul a hărăți conjugat la viitor

eu voi hărăți
tu vei hărăți
el ea va hărăți
noi vom hărăți
voi veți hărăți
ei ele vor hărăți

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a hărăți conjugare la condițional prezent

eu aș hărăți
tu ai hărăți
el ea ar hărăți
noi am hărăți
voi ați hărăți
ei ele ar hărăți

Verbul a hărăți conjugare la condițional perfect

eu aș fi hărățit
tu ai fi hărățit
el ea ar fi hărățit
noi am fi hărățit
voi ați fi hărățit
ei ele ar fi hărățit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a hărăți la conjunctiv prezent

eu să fiu hărățesc
tu să fii hărățești
el ea să fie hărățească
noi să fim hărățim
voi să fiți hărățiți
ei ele să fie hărățească

Conjug a hărăți la imperfect

eu hărățeam
tu hărățeai
el ea hărățea
noi hărățeam
voi hărățeați
ei ele hărățeau

A hărăți conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu hărățisem
tu hărățiseși
el ea hărățise
noi hărățiserăm
voi hărățiserăți
ei ele hărățiseră

Verbul a hărăți conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi hărățit
tu să fi hărățit
el ea să fi hărățit
noi să fi hărățit
voi să fi hărățit
ei ele să fi hărățit

Conjugare a hărăți la perfectul simplu

eu hărății
tu hărățiși
el ea hărăți
noi hărățirăm
voi hărățirăți
ei ele hărățiră

Conjugarea verbului a hărăți la perfectul compus

eu am hărățit
tu ai hărățit
el ea a hărățit
noi am hărățit
voi ați hărățit
ei ele ar hărățit

Conjugă a hărăți la viitor anterior

eu voi fi hărățit
tu vei fi hărățit
el ea va fi hărățit
noi vom fi hărățit
voi veți fi hărățit
ei ele vor fi hărățit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a hărăți

HĂRĂȚÍ, hărățesc, verb IV. (Moldova)

1. tranzitiv A ațîța, a întărîta. Au început a-i zădări, a-i hărăți, a-i smomi să vorbească. SBIERA, P. 149. (Cu pronunțare regională) Pîlcurile noastre i-au tot hărățît, pînă ce i-au apropiat. SADOVEANU, N. P. 193.

2. reflexiv (Învechit și arhaizant) A se lua la harță; a se încăiera. Toată verb reflexiv:emea, steagurile de răzăși se hărățiseră cu năvrapii și cu deliii, pricinuindu-le multă neliniște. SADOVEANU, forme J. 759. Noi în cale ți-am ieșit C -avem dor de hărățit. Și la harță vitejească, Și la gioacă războiască. ALECSANDRI, P. P. 198.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

hărățind

Participiu

hărățit

Infinitiv scurt

hărăți

Imfinitiv lung

hărățind