Conjugare a hălădui

Conjugarea verbului a hălădui: eu hălăduiesc, tu hălăduiești, el ea hălăduiește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a hălădui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a hălădui”!

Verbul a hălădui conjugat la prezent

eu hălăduiesc
tu hălăduiești
el ea hălăduiește
noi hălăduim
voi hălăduiți
ei ele hălăduiți

Verbul a hălădui conjugat la viitor

eu voi hălădui
tu vei hălădui
el ea va hălădui
noi vom hălădui
voi veți hălădui
ei ele vor hălădui

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a hălădui conjugare la condițional prezent

eu aș hălădui
tu ai hălădui
el ea ar hălădui
noi am hălădui
voi ați hălădui
ei ele ar hălădui

Verbul a hălădui conjugare la condițional perfect

eu aș fi hălăduit
tu ai fi hălăduit
el ea ar fi hălăduit
noi am fi hălăduit
voi ați fi hălăduit
ei ele ar fi hălăduit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a hălădui la conjunctiv prezent

eu să fiu hălăduiesc
tu să fii hălăduiești
el ea să fie hălăduiască
noi să fim hălăduim
voi să fiți hălăduiți
ei ele să fie hălăduiască

Conjug a hălădui la imperfect

eu hălăduiam
tu hălăduiai
el ea hălăduia
noi hălăduiam
voi hălăduiați
ei ele hălăduiau

A hălădui conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu hălăduisem
tu hălăduiseși
el ea hălăduise
noi hălăduiserăm
voi hălăduiserăți
ei ele hălăduiseră

Verbul a hălădui conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi hălăduit
tu să fi hălăduit
el ea să fi hălăduit
noi să fi hălăduit
voi să fi hălăduit
ei ele să fi hălăduit

Conjugare a hălădui la perfectul simplu

eu hălăduii
tu hălăduiși
el ea hălădui
noi hălăduirăm
voi hălăduirăți
ei ele hălăduiră

Conjugarea verbului a hălădui la perfectul compus

eu am hălăduit
tu ai hălăduit
el ea a hălăduit
noi am hălăduit
voi ați hălăduit
ei ele ar hălăduit

Conjugă a hălădui la viitor anterior

eu voi fi hălăduit
tu vei fi hălăduit
el ea va fi hălăduit
noi vom fi hălăduit
voi veți fi hălăduit
ei ele vor fi hălăduit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a hălădui

HĂLĂDUÍ, hălăduiesc, verb IV. intranzitiv

1. A trăi undeva liniștit, ferit, în voie, în libertate; prin extensie a locui, a sălășlui. Iar cuviosul Agatanghel, binecuvîntînd casa și saraiurile prietinului hangiu, a dorit prea mult să afle ce bărbați străini mai hălăduiesc în acel frumos tîrg al Iampolului. SADOVEANU, N. P. 322. Nu vă e destul că, pre cît a fost tîlharul acesta cu zile, el a hălăduit în domnie atîția mari de ani? ODOBESCU, S. I 110. În codrii Catrinului, În pădurea Pinului, Unde corbii locuiesc Și ca frunza se-mulțesc Și bine hălăduiesc! ALECSANDRI, P. P. 147.

2. (Învechit) A scăpa (cu viață, de o primejdie). N-a mai fost chip să hălăduiască de feciorul blagocinului (= al administratorului bisericesc). CONTEMPORANUL, VI 100.

3. (Rar) A izbuti. După multă trudă, cu mare ce hălăduiesc de deschid ușa. CREANGĂ, P. 256.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

hălăduind

Participiu

hălăduit

Infinitiv scurt

hălădui

Imfinitiv lung

hălăduind