Conjugare a hăcui

Conjugarea verbului a hăcui: eu hăcuiesc, tu hăcuiești, el ea hăcuiește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a hăcui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a hăcui”!

Verbul a hăcui conjugat la prezent

eu hăcuiesc
tu hăcuiești
el ea hăcuiește
noi hăcuim
voi hăcuiți
ei ele hăcuiți

Verbul a hăcui conjugat la viitor

eu voi hăcui
tu vei hăcui
el ea va hăcui
noi vom hăcui
voi veți hăcui
ei ele vor hăcui

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a hăcui conjugare la condițional prezent

eu aș hăcui
tu ai hăcui
el ea ar hăcui
noi am hăcui
voi ați hăcui
ei ele ar hăcui

Verbul a hăcui conjugare la condițional perfect

eu aș fi hăcuit
tu ai fi hăcuit
el ea ar fi hăcuit
noi am fi hăcuit
voi ați fi hăcuit
ei ele ar fi hăcuit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a hăcui la conjunctiv prezent

eu să fiu hăcuiesc
tu să fii hăcuiești
el ea să fie hăcuiască
noi să fim hăcuim
voi să fiți hăcuiți
ei ele să fie hăcuiască

Conjug a hăcui la imperfect

eu hăcuiam
tu hăcuiai
el ea hăcuia
noi hăcuiam
voi hăcuiați
ei ele hăcuiau

A hăcui conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu hăcuisem
tu hăcuiseși
el ea hăcuise
noi hăcuiserăm
voi hăcuiserăți
ei ele hăcuiseră

Verbul a hăcui conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi hăcuit
tu să fi hăcuit
el ea să fi hăcuit
noi să fi hăcuit
voi să fi hăcuit
ei ele să fi hăcuit

Conjugare a hăcui la perfectul simplu

eu hăcuii
tu hăcuiși
el ea hăcui
noi hăcuirăm
voi hăcuirăți
ei ele hăcuiră

Conjugarea verbului a hăcui la perfectul compus

eu am hăcuit
tu ai hăcuit
el ea a hăcuit
noi am hăcuit
voi ați hăcuit
ei ele ar hăcuit

Conjugă a hăcui la viitor anterior

eu voi fi hăcuit
tu vei fi hăcuit
el ea va fi hăcuit
noi vom fi hăcuit
voi veți fi hăcuit
ei ele vor fi hăcuit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a hăcui

HĂCUÍ, hăcuiesc, verb IV. tranzitiv (Moldova) A tăia în bucăți (mici), a toca mărunt; a sfîrteca, a ciopîrți. Hăcuia trupul bouțului în sferturi. MIHALE, O. 509. Ba, dacă nu mă înșel, tot singur hăcuii pe palmă cîteva fire de mărar și le aruncai pe toate în apa care clocotea. HOGAȘ, M. N. 84. De pe cal mi-l trînteam Și gîtul i-l hăcuiam. ȘEZ. v 94.
• intranzitiv (Rar) Mezinul se bătea ca un nebun; sărea cu calul în dreapta și în stînga și hăcuia în carne. SADOVEANU, O. I 220.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

hăcuind

Participiu

hăcuit

Infinitiv scurt

hăcui

Imfinitiv lung

hăcuind