 |
|
| CONSULTĂ DEX |
|
Verbul a formula conjugat la prezent
Verbul a formula conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a formula conjugare la condițional prezent
Verbul a formula conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a formula la conjunctiv prezent
Conjug a formula la imperfect
A formula conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a formula conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a formula la perfectul simplu
Conjugarea verbului a formula la perfectul compus
Conjugă a formula la viitor anterior
|
|
Definiție din
FORMÚLĂ substantiv feminin (< latina, italiana formula, conform limba franceza formule): expresie generală și invariabilă a unei idei sau relații, care poate fi aplicată în mai multe cazuri particulare. Dicționar de termeni lingvistici • de adresare (de politețe, de reverență): forme convențională consacrată, veche sau nouă, care era sau este folosită în raporturile dintre oameni și autorități, evidențiind natura acestor raporturi și rangurile celor cărora erau sau este adresată, ca de exemplu împărăția-ta, măria-ta, domnia-ta, înălțimea-ta, luminarea-ta, luminăția-ta, sfinția-ta, cucernicia-ta, excelența voastră etc. • elíptică: forme care are la bază o elipsă, ca de exemplu cum să nu, cum nu, ba bine că nu, de ce nu, n-are unde, n-are când, n-are cum, n-are încotro etc. • fíxă: construcție (sintagmă, expresie, locuțiune) proprie stilurilor beletristic, științific și publicistic, care comunică concis și elocvent o idee, dând stilului vioiciune și sugestivitate. Limba română cunoaște foarte multe forme fixe, ca de exemplu în ultimă instanță, în ultimă analiză (înlocuite uneori nerecomandabil, prin analogie, cu în ultimă judecată și în ultimă perspectivă), prin prisma (înlocuită uneori nerecomandabil cu din această prismă, sub influența lui din această perspectivă), pune la dispoziție sau pune la bătaie (înlocuite nerecomandabil, prin analogie, cu pune la contribuție), la un nivel (înlocuită nerecomandabil, prin analogie, cu la un mod), pe teme (înlocuită nerecomandabil, prin analogie, cu pe probleme) etc. |
