eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a fluiera

Conjugarea verbului a fluiera: eu fluier, tu fluieri, el ea fluieră la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a fluiera”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a fluiera”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a fluiera conjugat la prezent
  • eu fluier
  • tu fluieri
  • el ea fluieră
  • noi fluierăm
  • voi fluierați
  • ei ele fluierați
Verbul a fluiera conjugat la viitor
  • eu voi fluiera
  • tu vei fluiera
  • el ea va fluiera
  • noi vom fluiera
  • voi veți fluiera
  • ei ele vor fluiera
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a fluiera conjugare la condițional prezent
  • eu aș fluiera
  • tu ai fluiera
  • el ea ar fluiera
  • noi am fluiera
  • voi ați fluiera
  • ei ele ar fluiera
Verbul a fluiera conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi fluierat
  • tu ai fi fluierat
  • el ea ar fi fluierat
  • noi am fi fluierat
  • voi ați fi fluierat
  • ei ele ar fi fluierat
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a fluiera la conjunctiv prezent
  • eu să fiu fluier
  • tu să fii fluieri
  • el ea să fie fluiere
  • noi să fim fluierăm
  • voi să fiți fluierați
  • ei ele să fie fluiere
Conjug a fluiera la imperfect
  • eu fluieram
  • tu fluierai
  • el ea fluiera
  • noi fluieram
  • voi fluierați
  • ei ele fluierau
A fluiera conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu fluierasem
  • tu fluieraseși
  • el ea fluierase
  • noi fluieraserăm
  • voi fluieraserăți
  • ei ele fluieraseră
Verbul a fluiera conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi fluierat
  • tu să fi fluierat
  • el ea să fi fluierat
  • noi să fi fluierat
  • voi să fi fluierat
  • ei ele să fi fluierat
Conjugare a fluiera la perfectul simplu
  • eu fluierai
  • tu fluierași
  • el ea fluieră
  • noi fluierarăm
  • voi fluierarăți
  • ei ele fluierară
Conjugarea verbului a fluiera la perfectul compus
  • eu am fluierat
  • tu ai fluierat
  • el ea a fluierat
  • noi am fluierat
  • voi ați fluierat
  • ei ele ar fluierat
Conjugă a fluiera la viitor anterior
  • eu voi fi fluierat
  • tu vei fi fluierat
  • el ea va fi fluierat
  • noi vom fi fluierat
  • voi veți fi fluierat
  • ei ele vor fi fluierat
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
FLUIERÁ, flúier, verb

I. intranzitiv

I.

1. A produce un sunet ca al fluierului sau o combinație (melodică) de sunete, suflînd printre buze (sau printre degetele băgate în gură). Pe ici, pe colea, trecea cîte un romanțios fluierînd. EMINESCU, N. 34. Pune straja la pîndă, ca să tragă cu urechea și să fluiere cînd se apropie vînătorul. ODOBESCU, S. III 81.
       • Expresia: A fluiera a pagubă = a fluiera în semn de părere de rău pentru o pagubă suferită, pentru o neizbîndă. Ce să facă el așadară? Fluieră una a pagubă. RETEGANUL, P. I 60.
       • tranzitiv Hulub era de felul lui un om vesel. Mai totdeauna fluiera frînturi de melodii. vezi limba română februarie 1953, 42. Trec fețe serbede... fluierînd doine dureroase! RUSSO, S. 147.
       • Compus: fluieră-vînt substantiv masculin = persoană care își pierde verb reflexiv:emea umblînd haimana, fără nici o treabă serioasă. Fata tot șezînd la fereastră, vedea pe un june fluieră-vînt, umblînd de colo pînă colo. ISPIRESCU, L. 120.
♦ (Despre unele păsări sau insecte) A produce sunete asemănătoare cu ale fluierului. Ei aud... acea nenumărată lume de insecte ce se strecoară prin ierburi țiuind, scîrțîind, fluierînd. ODOBESCU, S. III 19.
       • tranzitiv O mierlă fluiera o melodie înceată. SADOVEANU, O. I 287.
♦ tranzitiv (La spectacole, manifestări sportive etc.) A-și manifesta dezaprobarea prin fluierături. Spectatorii l-au fluierat pe arbitru. ▭ Slugile aduse la reprezentație de neamurile sale l-au fluierat. Nici asta nu-l putea opri. SADOVEANU, E. 68.

2. A cînta din fluier. Măi bădiță Niculiță, Cînd ieși seara pe uliță, Fluieră din fluieriță. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 49.

3. A produce sunete ascuțite, întrebuințînd un instrument special, mai ales pentru semnalizare; a șuiera. Ilenuța milițiană Fluieră cu foc. FRUNZĂ, Z. 62.

II. (Despre vînt) A sufla cu tărie, a șuiera. Vîntul fluieră în strașina casei. Zăpada le-a troienit ușa pe din afară. DELAVRANCEA, H. TUD. 28.
       • tranzitiv Cine poate să zică că zdrențurosul și desculțul nu s-ar îmbrăca mai curat și mai elegant dacă ar avea putință... că i-ar plăcea să-l ploaie din tavan și să-l fluiere vîntul din toate părțile? GHICA, S. 594.

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

fluierând

Participiu

fluierat

Infinitiv scurt

fluiera

Imfinitiv lung

fluierând



dex-app