CONSULTĂ DEX |
Verbul a ferfenița conjugat la prezent
Verbul a ferfenița conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a ferfenița conjugare la condițional prezent
Verbul a ferfenița conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a ferfenița la conjunctiv prezent
Conjug a ferfenița la imperfect
A ferfenița conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a ferfenița conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a ferfenița la perfectul simplu
Conjugarea verbului a ferfenița la perfectul compus
Conjugă a ferfenița la viitor anterior
|
Definiție din
FÉRFENIȚĂ substantiv feminin (De obicei în expresie) A face (sau a rupe) ferfeniță = a rupe tare, a distruge, a face praf. Ferfeniță ai făcut toate înfloriturile și mărgeluțeie. REBREANU,Dicționarul limbii romîne literare contemporane I. 45. Ba și el, uneori, sărindu-și din minți, își rupea ciubotele ferfeniță, jucînd împreună cu noi. CREANGĂ, A. 82. ♦ (Adjectival) Rupt, zdrențuit. Și urechile, ferfeniță pe margini, parcă i le crestase cineva cu foarfeca. STANCU, D. 7. Am o găină pestriță Și la coadă ferfeniță (Mătura). GOROVEI, C. 222. – Variante: férfeliță (GALACTION, O. I 310), férferiță (RETEGANUL, P. III 41) substantiv feminin |