CONSULTĂ DEX |
Verbul a fascina conjugat la prezent
Verbul a fascina conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a fascina conjugare la condițional prezent
Verbul a fascina conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a fascina la conjunctiv prezent
Conjug a fascina la imperfect
A fascina conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a fascina conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a fascina la perfectul simplu
Conjugarea verbului a fascina la perfectul compus
Conjugă a fascina la viitor anterior
|
Definiție din
FASCINÁ, fascinez, verbDicționarul limbii romîne literare contemporane I. tranzitiv 1. A supune (pe cineva) cu privirea, a subjuga. Dinu Dănoiu fixa spre el ochii mari negri frumoși, fascinîndu-l parcă prin dorința lor intensă. CAMIL PETRESCU, N. 93. Ochii omului osîndit parcă îl fascinaseră cu privirea lor disprețuitoare de moarte și înfrumusețată de o dragoste uriașă. REBREANU, P. S. 23. M-am oprit fascinat de ochii lui pătrunzători. BASSARABESCU, substantiv neutru 25. • figurat Fila albă de hîrtie... stă înaintea mea și mă fascinează. ANGHEL, PR. 105. 2. (Folosit și absolut) A cuceri prin unele însușiri, a fermeca, a captiva. vezi răpi. Orice mișcare a lui e studiată, mersul, îmbrăcămintea, vorba, totul atrage și fascinează. BART, E. 153. O civilizație superioară fascinează, prin însuși faptul că e superioară. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 261. |