CONSULTĂ DEX |
Verbul a excepta conjugat la prezent
Verbul a excepta conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a excepta conjugare la condițional prezent
Verbul a excepta conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a excepta la conjunctiv prezent
Conjug a excepta la imperfect
A excepta conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a excepta conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a excepta la perfectul simplu
Conjugarea verbului a excepta la perfectul compus
Conjugă a excepta la viitor anterior
|
Definiție din
excepta [Atestat: PARAB. 94/9 / V: (înv) esc, (îvr) ese / P: ex-cep / prezentul indicativ: tez / Etimologie: franceza excepter, lat exceptare] 1 verb tranzitiv: A lăsa deoparte Si: (înv) exceptarisi, (îvr) excepționa. 2 verb tranzitiv: A nu cuprinde. 3 verb tranzitiv: A nu socoti. 4 verb tranzitiv: A exclude. 5-6 vir A face excepție de la o regulă, normă. 7 verb reflexiv: (Înv) A se separa. 8 vi (Jur; rar) A ridica într-un proces unele obiecții, prin care apărarea urmărește să fie respinsă acțiunea sau amânată judecata Si: (înv) exceptălui, (iuz) exceptarisi. Micul dicționar academic, ediția a II-a |