Conjugare a eșua

Conjugarea verbului a eșua: eu eșuez, tu eșuezi, el ea eșuează la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a eșua”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a eșua”!

Verbul a eșua conjugat la prezent

eu eșuez
tu eșuezi
el ea eșuează
noi eșuăm
voi eșuați
ei ele eșuați

Verbul a eșua conjugat la viitor

eu voi eșua
tu vei eșua
el ea va eșua
noi vom eșua
voi veți eșua
ei ele vor eșua

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a eșua conjugare la condițional prezent

eu aș eșua
tu ai eșua
el ea ar eșua
noi am eșua
voi ați eșua
ei ele ar eșua

Verbul a eșua conjugare la condițional perfect

eu aș fi eșuat
tu ai fi eșuat
el ea ar fi eșuat
noi am fi eșuat
voi ați fi eșuat
ei ele ar fi eșuat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a eșua la conjunctiv prezent

eu să fiu eșuez
tu să fii eșuezi
el ea să fie eșueze
noi să fim eșuăm
voi să fiți eșuați
ei ele să fie eșueze

Conjug a eșua la imperfect

eu eșuam
tu eșuai
el ea eșua
noi eșuam
voi eșuați
ei ele eșuau

A eșua conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu eșuasem
tu eșuaseși
el ea eșuase
noi eșuaserăm
voi eșuaserăți
ei ele eșuaseră

Verbul a eșua conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi eșuat
tu să fi eșuat
el ea să fi eșuat
noi să fi eșuat
voi să fi eșuat
ei ele să fi eșuat

Conjugare a eșua la perfectul simplu

eu eșuai
tu eșuași
el ea eșuă
noi eșuarăm
voi eșuarăți
ei ele eșuară

Conjugarea verbului a eșua la perfectul compus

eu am eșuat
tu ai eșuat
el ea a eșuat
noi am eșuat
voi ați eșuat
ei ele ar eșuat

Conjugă a eșua la viitor anterior

eu voi fi eșuat
tu vei fi eșuat
el ea va fi eșuat
noi vom fi eșuat
voi veți fi eșuat
ei ele vor fi eșuat

Definiție din
Micul dicționar academic, ediția a II-a

VEZI DEFINIŢII a eșua

eșua vi [Atestat: CARAGIALE, O. VII / P: e-șu-a / prezentul indicativ: 1 uez, 3 uează / Etimologie: franceza échouer] 1 (Mrn; despre nave) A se așeza, accidental, cu chila pe un banc de nisip sau pe o stâncă. 2 A rămâne împotmolit în urma devierii de la drumul navigabil, a apropierii prea mari de țărm, a scăderii nivelului mareelor. 3 (Rar; despre oameni) A se afla pe o navă care a eșuat (1-2). 4 (despre acțiunile oamenilor) A se solda cu un insucces. 5 (despre oameni) A suferi un eșec (5).

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

eșuând

Participiu

eșuat

Infinitiv scurt

eșua

Imfinitiv lung

eșuând