Conjugare a dușmăni

Conjugarea verbului a dușmăni: eu dușmănesc, tu dușmănești, el ea dușmănește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a dușmăni”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a dușmăni”!

Verbul a dușmăni conjugat la prezent

eu dușmănesc
tu dușmănești
el ea dușmănește
noi dușmănim
voi dușmăniți
ei ele dușmăniți

Verbul a dușmăni conjugat la viitor

eu voi dușmăni
tu vei dușmăni
el ea va dușmăni
noi vom dușmăni
voi veți dușmăni
ei ele vor dușmăni

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a dușmăni conjugare la condițional prezent

eu aș dușmăni
tu ai dușmăni
el ea ar dușmăni
noi am dușmăni
voi ați dușmăni
ei ele ar dușmăni

Verbul a dușmăni conjugare la condițional perfect

eu aș fi dușmănit
tu ai fi dușmănit
el ea ar fi dușmănit
noi am fi dușmănit
voi ați fi dușmănit
ei ele ar fi dușmănit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a dușmăni la conjunctiv prezent

eu să fiu dușmănesc
tu să fii dușmănești
el ea să fie dușmănească
noi să fim dușmănim
voi să fiți dușmăniți
ei ele să fie dușmănească

Conjug a dușmăni la imperfect

eu dușmăneam
tu dușmăneai
el ea dușmănea
noi dușmăneam
voi dușmăneați
ei ele dușmăneau

A dușmăni conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu dușmănisem
tu dușmăniseși
el ea dușmănise
noi dușmăniserăm
voi dușmăniserăți
ei ele dușmăniseră

Verbul a dușmăni conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi dușmănit
tu să fi dușmănit
el ea să fi dușmănit
noi să fi dușmănit
voi să fi dușmănit
ei ele să fi dușmănit

Conjugare a dușmăni la perfectul simplu

eu dușmănii
tu dușmăniși
el ea dușmăni
noi dușmănirăm
voi dușmănirăți
ei ele dușmăniră

Conjugarea verbului a dușmăni la perfectul compus

eu am dușmănit
tu ai dușmănit
el ea a dușmănit
noi am dușmănit
voi ați dușmănit
ei ele ar dușmănit

Conjugă a dușmăni la viitor anterior

eu voi fi dușmănit
tu vei fi dușmănit
el ea va fi dușmănit
noi vom fi dușmănit
voi veți fi dușmănit
ei ele vor fi dușmănit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a dușmăni

DUȘMĂNÍ, dușmănesc, verb IV. tranzitiv A avea sentimente ostile față de cineva; a urî. A învățat-o și pe fată să ne dușmănească. STANCU, despre 31. Sînt dușmănit și prigonit de măria-sa. SADOVEANU, Z. C. 152. [Se duse] să se bată el singur cu oștile împăratului, ce-l dușmănea pe tată-său. EMINESCU, N.

5.
• reflexiv reciproc. Am fost vecine... și ne-am dușmănit. CAMILAR, N. I 87. Ne-am dușmănit fără nici o pricină cu vecinii noștri. ALECSANDRI, T. II 16.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

dușmănind

Participiu

dușmănit

Infinitiv scurt

dușmăni

Imfinitiv lung

dușmănind