Conjugare a durui

Conjugarea verbului a durui: eu durui, tu durui, el ea duruie la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a durui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a durui”!

Verbul a durui conjugat la prezent

eu durui
tu durui
el ea duruie
noi duruim
voi duruiți
ei ele duruiți

Verbul a durui conjugat la viitor

eu voi durui
tu vei durui
el ea va durui
noi vom durui
voi veți durui
ei ele vor durui

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a durui conjugare la condițional prezent

eu aș durui
tu ai durui
el ea ar durui
noi am durui
voi ați durui
ei ele ar durui

Verbul a durui conjugare la condițional perfect

eu aș fi duruit
tu ai fi duruit
el ea ar fi duruit
noi am fi duruit
voi ați fi duruit
ei ele ar fi duruit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a durui la conjunctiv prezent

eu să fiu durui
tu să fii durui
el ea să fie duruie
noi să fim duruim
voi să fiți duruiți
ei ele să fie duruie

Conjug a durui la imperfect

eu duruiam
tu duruiai
el ea duruia
noi duruiam
voi duruiați
ei ele duruiau

A durui conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu duruisem
tu duruiseși
el ea duruise
noi duruiserăm
voi duruiserăți
ei ele duruiseră

Verbul a durui conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi duruit
tu să fi duruit
el ea să fi duruit
noi să fi duruit
voi să fi duruit
ei ele să fi duruit

Conjugare a durui la perfectul simplu

eu duruii
tu duruiși
el ea durui
noi duruirăm
voi duruirăți
ei ele duruiră

Conjugarea verbului a durui la perfectul compus

eu am duruit
tu ai duruit
el ea a duruit
noi am duruit
voi ați duruit
ei ele ar duruit

Conjugă a durui la viitor anterior

eu voi fi duruit
tu vei fi duruit
el ea va fi duruit
noi vom fi duruit
voi veți fi duruit
ei ele vor fi duruit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a durui

DURUÍ, dúrui, verb IV.

1. intranzitiv (Despre un vehicul sau o mașină cu roți, despre roțile lor etc.) A face zgomot mare în mers; a hurui. Căruța duruie pînă la noi acasă. STANCU, despre 181. Se aud pe culoare duruind roatele paturilor. C. PETRESCU, Î. II 75. Duruie surd, în încăperea extremă, mașina de cusut. id. C. vezi 49.
♦ figurat A vorbi repede, fără întrerupere și cu glasul ridicat. Uneori două cumetre se certau și glasurile lor mînioase duruiau fără întrerupere un răstimp. SADOVEANU, O. IV 28.
♦ (Rar) A lucra la o mașină care huruie. Amalia, nevasta lui Mogrea, duruia la mașina de cusut. C. PETRESCU, Î. II 128.
♦ A lovi în ceva producînd zgomote scurte și repetate; a bate darabana. Măzărichea duruia pe măntăi ca-n tablă, ciocănea înfundat în căciuli, ciupea din obraji. vezi limba română noiembrie 1953, 155.

2. tranzitiv (Rar) A da (pe cineva) de-a dura. (figurat) Au fost și aci stăpîni... dar revoluția poporului i-a duruit. SADOVEANU, M. C. 108.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

duruind

Participiu

duruit

Infinitiv scurt

durui

Imfinitiv lung

duruind