 |
|
| CONSULTĂ DEX |
|
Verbul a dunga conjugat la prezent
Verbul a dunga conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a dunga conjugare la condițional prezent
Verbul a dunga conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a dunga la conjunctiv prezent
Conjug a dunga la imperfect
A dunga conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a dunga conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a dunga la perfectul simplu
Conjugarea verbului a dunga la perfectul compus
Conjugă a dunga la viitor anterior
|
|
Definiție din
DÚNGĂ, dungi, substantiv femininDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Linie vizibilă pe un fond de care se deosebește prin culoare. Paturile erau... așezate pe patru stîlpi, lucrați ca melcul și cu niște dungi de aur. ISPIRESCU, L. 251. Iapă scurtă și vînoasă Cu dungi negre pe spinare. ALECSANDRI, P. P. 129. Patru șaluri tot în dungi, Două scurte, două lungi. id. ib. 179. ♦ Fîșie, dîră. Dunărea adîncea hotar între țară și țară, strecura o dungă albă între cîmpii seine. GALACTION, O. I 30. Dungă albă de lumină se strecoară pe subt cheie. CAZIMIR, L. U. 49. Încălecați pe schelete de cai, mergeau încet-încet... în lungi șiruri... dungi mișcătoare de umbre argintii. EMINESCU, N. 25. ♦ Cută, încrețitură a frunții. O dungă adîncă îi răsări între sprîncene. CAMILAR, N. I 78. Rîdea, însă cu dunga din frunte nedescrețită. SADOVEANU, Z. C. 64. 2. Muchie a unui lemn cioplit; prin extensie (în opoziție cu ascuțiș) marginea neascuțită a lamei unui cuțit, a unui briceag etc. A ciopli un lemn în patru dungi. ▭ Un deluț ascuțit Ca o dungă de cuțit. TEODORESCU, P. P. 148. ♦ Creastă (de deal) văzută de la o mare distanță. În față, departe, peste Moldova invizibilă, dunga sinilie a dealului Pașcanilor. IBRĂILEANU, A. 149. ♦ Dunga pantalonului = muchie făcută cu fierul de călcat în lungul pantalonilor. Petruță dădu mîna grav și se așeză pe marginea cerdacului, potrivindu-și dunga pantalonului. C. PETRESCU, R. DR. 125. 3. Margine (a patului, a mesei, a șanțului, a pîrăului etc.). O masă mititică De nouă coți de lungă De cinci palme lată-n dungă. BIBICESCU, P. P. 302. Sâ-ncungiur lumea și țeara, Tot pe dunga șanțului, La bătaia neamțului. HODOȘ, P. P. 207. 4. Parte laterală (spre deosebire de cea din față sau din spate); latură, coastă, rînă. Cînd era singur, se punea pe-o dungă și asculta murmurul depărtat al pădurilor. AGÎRBICEANU, S. P. 14. Cei doi mai tineri se pun p-o dungă, iar cel mai mare... merge lîngă drum să păzească. RETEGANUL, P. II 70. • A trage (sau a bate) clopotul într-o dungă = a trage clopotul (adesea ca semnal de alarmă) în așa fel încît limba să-l izbească numai într-o parte. Bate clopotu-ntr-o dungă. CAMILAR, N. I 140. Tabacii și măcelarii... se adună cum or auzi clopotul mitropoliei tras într-o dungă. CAMIL PETRESCU, B. 85. • Locuţiune adverbiala În dungă = dintr-o parte. Bate vîntul frunza-n dungă – Cîntăreții mi-i alungă; Bate vîntul dintr-o parte – Iarna-i ici, vara-i departe. EMINESCU, O. I 214. • Expresia: (Familiar) A fi într-o dungă = a fi puțin țicnit, a fi într-o ureche, a-i lipsi o doagă. |
