Conjugare a duhni

Conjugarea verbului a duhni: eu duhnesc, tu duhnești, el ea duhnește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a duhni”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a duhni”!

Verbul a duhni conjugat la prezent

eu duhnesc
tu duhnești
el ea duhnește
noi duhnim
voi duhniți
ei ele duhniți

Verbul a duhni conjugat la viitor

eu voi duhni
tu vei duhni
el ea va duhni
noi vom duhni
voi veți duhni
ei ele vor duhni

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a duhni conjugare la condițional prezent

eu aș duhni
tu ai duhni
el ea ar duhni
noi am duhni
voi ați duhni
ei ele ar duhni

Verbul a duhni conjugare la condițional perfect

eu aș fi duhnit
tu ai fi duhnit
el ea ar fi duhnit
noi am fi duhnit
voi ați fi duhnit
ei ele ar fi duhnit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a duhni la conjunctiv prezent

eu să fiu duhnesc
tu să fii duhnești
el ea să fie duhnească
noi să fim duhnim
voi să fiți duhniți
ei ele să fie duhnească

Conjug a duhni la imperfect

eu duhneam
tu duhneai
el ea duhnea
noi duhneam
voi duhneați
ei ele duhneau

A duhni conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu duhnisem
tu duhniseși
el ea duhnise
noi duhniserăm
voi duhniserăți
ei ele duhniseră

Verbul a duhni conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi duhnit
tu să fi duhnit
el ea să fi duhnit
noi să fi duhnit
voi să fi duhnit
ei ele să fi duhnit

Conjugare a duhni la perfectul simplu

eu duhnii
tu duhniși
el ea duhni
noi duhnirăm
voi duhnirăți
ei ele duhniră

Conjugarea verbului a duhni la perfectul compus

eu am duhnit
tu ai duhnit
el ea a duhnit
noi am duhnit
voi ați duhnit
ei ele ar duhnit

Conjugă a duhni la viitor anterior

eu voi fi duhnit
tu vei fi duhnit
el ea va fi duhnit
noi vom fi duhnit
voi veți fi duhnit
ei ele vor fi duhnit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a duhni

DUHNÍ, duhnesc, verb IV. intranzitiv

1. (De obicei urmat de determinări introduse prin prepoziție «a») A răspîndi (mai ales prin respirație) un miros urît și greu, a mirosi a ceva. Duhnea a băutură ca un cazan de țuică descoperit în fierbere. MIHALE, O. 356. Vasile se apropie de oameni... pînă îl putură simți cum duhnește a spirt. DUMITRIU, N. 231.
♦ (impersonal) A se simți în aer un miros de... Începea stăpînirea tabacilor care își argăseau pieile în Dîmbovița și le uscau pe maluri. Duhnea a vită moartă. PAS, L. I 70. figurat Duhnea a păcătoșie și a negrijă. POPA, vezi 259.

2. (Despre vînt) A sufla, a răbufni, a bufni. Vîntul de-afară duhnește pe ușă, arunctnd înăuntru o fetiță foarte rebegită. CARAGIALE, O. I 362.
♦ tranzitiv A șopti, a sufla cuiva la ureche în mod neplăcut. După ce a dat cîteva tîrcoale în fața companiei... mi-a duhnit la ureche: D-le Iancule! nu face pentru d-ta să stai între boccii. CARAGIALE, M. 285.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

duhnind

Participiu

duhnit

Infinitiv scurt

duhni

Imfinitiv lung

duhnind