Conjugare a dubi

Conjugarea verbului a dubi: eu dubesc, tu dubești, el ea dubește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a dubi”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a dubi”!

Verbul a dubi conjugat la prezent

eu dubesc
tu dubești
el ea dubește
noi dubim
voi dubiți
ei ele dubiți

Verbul a dubi conjugat la viitor

eu voi dubi
tu vei dubi
el ea va dubi
noi vom dubi
voi veți dubi
ei ele vor dubi

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a dubi conjugare la condițional prezent

eu aș dubi
tu ai dubi
el ea ar dubi
noi am dubi
voi ați dubi
ei ele ar dubi

Verbul a dubi conjugare la condițional perfect

eu aș fi dubit
tu ai fi dubit
el ea ar fi dubit
noi am fi dubit
voi ați fi dubit
ei ele ar fi dubit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a dubi la conjunctiv prezent

eu să fiu dubesc
tu să fii dubești
el ea să fie dubească
noi să fim dubim
voi să fiți dubiți
ei ele să fie dubească

Conjug a dubi la imperfect

eu dubeam
tu dubeai
el ea dubea
noi dubeam
voi dubeați
ei ele dubeau

A dubi conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu dubisem
tu dubiseși
el ea dubise
noi dubiserăm
voi dubiserăți
ei ele dubiseră

Verbul a dubi conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi dubit
tu să fi dubit
el ea să fi dubit
noi să fi dubit
voi să fi dubit
ei ele să fi dubit

Conjugare a dubi la perfectul simplu

eu dubii
tu dubiși
el ea dubi
noi dubirăm
voi dubirăți
ei ele dubiră

Conjugarea verbului a dubi la perfectul compus

eu am dubit
tu ai dubit
el ea a dubit
noi am dubit
voi ați dubit
ei ele ar dubit

Conjugă a dubi la viitor anterior

eu voi fi dubit
tu vei fi dubit
el ea va fi dubit
noi vom fi dubit
voi veți fi dubit
ei ele vor fi dubit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a dubi

DUBÍ, dubesc, verb IV. (Moldova, Transilvania)

1. tranzitiv (Cu privire la piei) A argăsi, a tăbăci.
• Expresia: A pune (pe cineva) la dubit = a băga (pe cineva) la închisoare. C-un director de agie Nu e lucru de glumit Căci el poate-ntr-o mînie Să te puie la dubit. ALECSANDRI, T. I 139.
♦ figurat A bate. Mă dusei să cumpăr sare... Mă luară la-ntrebare, La dubit și scărmănare. MARIAN, S. 191.

2. reflexiv (Despre plante, mai ales despre in, cînepă) A se muia, a se topi, a se destrăma, a dospi. Cînepa de toamnă... este lăsată astfel două sau trei zile ca să se dubească. PAMFILE, A. R. 173.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

dubind

Participiu

dubit

Infinitiv scurt

dubi

Imfinitiv lung

dubind