Conjugare a displăcea

Conjugarea verbului a displăcea: eu displac, tu displaci, el ea displace la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a displăcea”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a displăcea”!

Verbul a displăcea conjugat la prezent

eu displac
tu displaci
el ea displace
noi displăcem
voi displăceți
ei ele displăceți

Verbul a displăcea conjugat la viitor

eu voi displăcea
tu vei displăcea
el ea va displăcea
noi vom displăcea
voi veți displăcea
ei ele vor displăcea

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a displăcea conjugare la condițional prezent

eu aș displăcea
tu ai displăcea
el ea ar displăcea
noi am displăcea
voi ați displăcea
ei ele ar displăcea

Verbul a displăcea conjugare la condițional perfect

eu aș fi displăcut
tu ai fi displăcut
el ea ar fi displăcut
noi am fi displăcut
voi ați fi displăcut
ei ele ar fi displăcut

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a displăcea la conjunctiv prezent

eu să fiu displac
tu să fii displaci
el ea să fie displacă
noi să fim displăcem
voi să fiți displăceți
ei ele să fie displacă

Conjug a displăcea la imperfect

eu displăceam
tu displăceai
el ea displăcea
noi displăceam
voi displăceați
ei ele displăceau

A displăcea conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu displăcusem
tu displăcuseși
el ea displăcuse
noi displăcuserăm
voi displăcuserăți
ei ele displăcuseră

Verbul a displăcea conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi displăcut
tu să fi displăcut
el ea să fi displăcut
noi să fi displăcut
voi să fi displăcut
ei ele să fi displăcut

Conjugare a displăcea la perfectul simplu

eu displăcui
tu displăcuși
el ea displăcu
noi displăcurăm
voi displăcurăți
ei ele displăcură

Conjugarea verbului a displăcea la perfectul compus

eu am displăcut
tu ai displăcut
el ea a displăcut
noi am displăcut
voi ați displăcut
ei ele ar displăcut

Conjugă a displăcea la viitor anterior

eu voi fi displăcut
tu vei fi displăcut
el ea va fi displăcut
noi vom fi displăcut
voi veți fi displăcut
ei ele vor fi displăcut

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a displăcea

DISPLĂCEÁ, displác, verb

II. intranzitiv (Construit cu dativul) A-i fi neplăcut, a nu-i fi pe plac. Îl observă că n-are arme și asta nu-i displăcu. SADOVEANU, Z. C. 100. Într-un tablou cutare combinație de culori ne place, cutare ne displace. GHEREA, ST. Hristos II 29. Înțelegi bine c-ajunge să-mi displacă Asemenea purtare. MACEDONSKI, O. II 25.

– Variantă: displáce verb

III.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

displăcând

Participiu

displăcut

Infinitiv scurt

displăcea

Imfinitiv lung

displăcând