eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a discerne

Conjugarea verbului a discerne: eu discern, tu discerni, el ea discerne la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a discerne”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a discerne”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a discerne conjugat la prezent
  • eu discern
  • tu discerni
  • el ea discerne
  • noi discernem
  • voi discerneți
  • ei ele discerneți
Verbul a discerne conjugat la viitor
  • eu voi discerne
  • tu vei discerne
  • el ea va discerne
  • noi vom discerne
  • voi veți discerne
  • ei ele vor discerne
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a discerne conjugare la condițional prezent
  • eu aș discerne
  • tu ai discerne
  • el ea ar discerne
  • noi am discerne
  • voi ați discerne
  • ei ele ar discerne
Verbul a discerne conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi discernut
  • tu ai fi discernut
  • el ea ar fi discernut
  • noi am fi discernut
  • voi ați fi discernut
  • ei ele ar fi discernut
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a discerne la conjunctiv prezent
  • eu să fiu discern
  • tu să fii discerni
  • el ea să fie discearnă
  • noi să fim discernem
  • voi să fiți discerneți
  • ei ele să fie discearnă
Conjug a discerne la imperfect
  • eu discerneam
  • tu discerneai
  • el ea discernea
  • noi discerneam
  • voi discerneați
  • ei ele discerneau
A discerne conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu discernusem
  • tu discernuseși
  • el ea discernuse
  • noi discernuserăm
  • voi discernuserăți
  • ei ele discernuseră
Verbul a discerne conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi discernut
  • tu să fi discernut
  • el ea să fi discernut
  • noi să fi discernut
  • voi să fi discernut
  • ei ele să fi discernut
Conjugare a discerne la perfectul simplu
  • eu discernui
  • tu discernuși
  • el ea discernu
  • noi discernurăm
  • voi discernurăți
  • ei ele discernură
Conjugarea verbului a discerne la perfectul compus
  • eu am discernut
  • tu ai discernut
  • el ea a discernut
  • noi am discernut
  • voi ați discernut
  • ei ele ar discernut
Conjugă a discerne la viitor anterior
  • eu voi fi discernut
  • tu vei fi discernut
  • el ea va fi discernut
  • noi vom fi discernut
  • voi veți fi discernut
  • ei ele vor fi discernut
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
DISCÉRNE, discérn, verb

III. tranzitiv (Fără forme la timpurile trecute) A deosebi, a distinge lucrurile unele de altele; a judeca limpede, cu pătrundere, cu precizie. Credeam... că pot discerne unde e meritul. CAMIL PETRESCU, T. II 309.

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

discernând

Participiu

discernut

Infinitiv scurt

discerne

Imfinitiv lung

discernând



dex-app