Conjugare a dijmui

Conjugarea verbului a dijmui: eu dijmuiesc, tu dijmuiești, el ea dijmuiește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a dijmui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a dijmui”!

Verbul a dijmui conjugat la prezent

eu dijmuiesc
tu dijmuiești
el ea dijmuiește
noi dijmuim
voi dijmuiți
ei ele dijmuiți

Verbul a dijmui conjugat la viitor

eu voi dijmui
tu vei dijmui
el ea va dijmui
noi vom dijmui
voi veți dijmui
ei ele vor dijmui

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a dijmui conjugare la condițional prezent

eu aș dijmui
tu ai dijmui
el ea ar dijmui
noi am dijmui
voi ați dijmui
ei ele ar dijmui

Verbul a dijmui conjugare la condițional perfect

eu aș fi dijmuit
tu ai fi dijmuit
el ea ar fi dijmuit
noi am fi dijmuit
voi ați fi dijmuit
ei ele ar fi dijmuit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a dijmui la conjunctiv prezent

eu să fiu dijmuiesc
tu să fii dijmuiești
el ea să fie dijmuiască
noi să fim dijmuim
voi să fiți dijmuiți
ei ele să fie dijmuiască

Conjug a dijmui la imperfect

eu dijmuiam
tu dijmuiai
el ea dijmuia
noi dijmuiam
voi dijmuiați
ei ele dijmuiau

A dijmui conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu dijmuisem
tu dijmuiseși
el ea dijmuise
noi dijmuiserăm
voi dijmuiserăți
ei ele dijmuiseră

Verbul a dijmui conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi dijmuit
tu să fi dijmuit
el ea să fi dijmuit
noi să fi dijmuit
voi să fi dijmuit
ei ele să fi dijmuit

Conjugare a dijmui la perfectul simplu

eu dijmuii
tu dijmuiși
el ea dijmui
noi dijmuirăm
voi dijmuirăți
ei ele dijmuiră

Conjugarea verbului a dijmui la perfectul compus

eu am dijmuit
tu ai dijmuit
el ea a dijmuit
noi am dijmuit
voi ați dijmuit
ei ele ar dijmuit

Conjugă a dijmui la viitor anterior

eu voi fi dijmuit
tu vei fi dijmuit
el ea va fi dijmuit
noi vom fi dijmuit
voi veți fi dijmuit
ei ele vor fi dijmuit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a dijmui

DIJMUÍ, dijmuiesc, verb IV. tranzitiv

1. A lua, a aduna dijma. Nimic nu scăpa nedijmuit pentru domnie: nici peștele, nici varza, nici cînepa, nici poamele. istorie R.P.R. 143.

2. A lua pe nedrept, a sustrage, a fura. D-apoi lasă, prea cinstite părinte, că nu trebuie să știi cine știe ce carte ca să dijmuiești oalele de pe la pomeni. STĂNOIU, C.

I. 38.
• figurat Cazmaua lui Ionuț și Culai... Surpă și zdrumică mai dihai... toate jivinele necurate și fiarele Care le-au dijmuit bucuria și soarele. DEȘLIU, G. 27. Popa Tonea privea frunzele pe care vîntul le dijmuia, din ce în ce mai lacom, din grădini, și le spulbera departe. GALACTION, O. I 196.

– prezent industrie persoană persoana a treia singular: el / ea și: díjmuie (STANCU, despre 134).

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

dijmuind

Participiu

dijmuit

Infinitiv scurt

dijmui

Imfinitiv lung

dijmuind