Conjugare a dihoca

Conjugarea verbului a dihoca: eu dihoc, tu dihoci, el ea dihoacă la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a dihoca”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a dihoca”!

Verbul a dihoca conjugat la prezent

eu dihoc
tu dihoci
el ea dihoacă
noi dihocăm
voi dihocați
ei ele dihocați

Verbul a dihoca conjugat la viitor

eu voi dihoca
tu vei dihoca
el ea va dihoca
noi vom dihoca
voi veți dihoca
ei ele vor dihoca

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a dihoca conjugare la condițional prezent

eu aș dihoca
tu ai dihoca
el ea ar dihoca
noi am dihoca
voi ați dihoca
ei ele ar dihoca

Verbul a dihoca conjugare la condițional perfect

eu aș fi dihocat
tu ai fi dihocat
el ea ar fi dihocat
noi am fi dihocat
voi ați fi dihocat
ei ele ar fi dihocat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a dihoca la conjunctiv prezent

eu să fiu dihoc
tu să fii dihoci
el ea să fie dihoace
noi să fim dihocăm
voi să fiți dihocați
ei ele să fie dihoace

Conjug a dihoca la imperfect

eu dihocam
tu dihocai
el ea dihoca
noi dihocam
voi dihocați
ei ele dihocau

A dihoca conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu dihocasem
tu dihocaseși
el ea dihocase
noi dihocaserăm
voi dihocaserăți
ei ele dihocaseră

Verbul a dihoca conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi dihocat
tu să fi dihocat
el ea să fi dihocat
noi să fi dihocat
voi să fi dihocat
ei ele să fi dihocat

Conjugare a dihoca la perfectul simplu

eu dihocai
tu dihocași
el ea dihocă
noi dihocarăm
voi dihocarăți
ei ele dihocară

Conjugarea verbului a dihoca la perfectul compus

eu am dihocat
tu ai dihocat
el ea a dihocat
noi am dihocat
voi ați dihocat
ei ele ar dihocat

Conjugă a dihoca la viitor anterior

eu voi fi dihocat
tu vei fi dihocat
el ea va fi dihocat
noi vom fi dihocat
voi veți fi dihocat
ei ele vor fi dihocat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a dihoca

DIHOCÁ, dihóc, verb

I. tranzitiv (Regional) A bate zdravăn, a sfîșia, a frînge; a zdrobi; prin extensie a ucide, a omorî. Nu-i nimica, răspunse Pepelea; ia, am aflat un țap rozînd pe prispă și l-am dihocat și eu, și l-am azvîrlit în heleșteu. SBIERA, P.

5. Să se care îndata-mare din curte, că de nu, ea-i va dihoca și i-a amuța cu cînii. id. ib. 114. Am verb reflexiv:ut să-l omor, dar el, cu lacrimi în ochi, s-o rugat să nu-l dihoc. ȘEZ. VI

11.
• reflexiv figurat Ilinca... plîngea de i se dihoca inima. VLAHUȚĂ, N.

12.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

dihocând

Participiu

dihocat

Infinitiv scurt

dihoca

Imfinitiv lung

dihocând