Conjugare a dezrădăcina

Conjugarea verbului a dezrădăcina: eu dezrădăcinez, tu dezrădăcinezi, el ea dezrădăcinează la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a dezrădăcina”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a dezrădăcina”!

Verbul a dezrădăcina conjugat la prezent

eu dezrădăcinez
tu dezrădăcinezi
el ea dezrădăcinează
noi dezrădăcinăm
voi dezrădăcinați
ei ele dezrădăcinați

Verbul a dezrădăcina conjugat la viitor

eu voi dezrădăcina
tu vei dezrădăcina
el ea va dezrădăcina
noi vom dezrădăcina
voi veți dezrădăcina
ei ele vor dezrădăcina

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a dezrădăcina conjugare la condițional prezent

eu aș dezrădăcina
tu ai dezrădăcina
el ea ar dezrădăcina
noi am dezrădăcina
voi ați dezrădăcina
ei ele ar dezrădăcina

Verbul a dezrădăcina conjugare la condițional perfect

eu aș fi dezrădăcinat
tu ai fi dezrădăcinat
el ea ar fi dezrădăcinat
noi am fi dezrădăcinat
voi ați fi dezrădăcinat
ei ele ar fi dezrădăcinat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a dezrădăcina la conjunctiv prezent

eu să fiu dezrădăcinez
tu să fii dezrădăcinezi
el ea să fie dezrădăcineze
noi să fim dezrădăcinăm
voi să fiți dezrădăcinați
ei ele să fie dezrădăcineze

Conjug a dezrădăcina la imperfect

eu dezrădăcinam
tu dezrădăcinai
el ea dezrădăcina
noi dezrădăcinam
voi dezrădăcinați
ei ele dezrădăcinau

A dezrădăcina conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu dezrădăcinasem
tu dezrădăcinaseși
el ea dezrădăcinase
noi dezrădăcinaserăm
voi dezrădăcinaserăți
ei ele dezrădăcinaseră

Verbul a dezrădăcina conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi dezrădăcinat
tu să fi dezrădăcinat
el ea să fi dezrădăcinat
noi să fi dezrădăcinat
voi să fi dezrădăcinat
ei ele să fi dezrădăcinat

Conjugare a dezrădăcina la perfectul simplu

eu dezrădăcinai
tu dezrădăcinași
el ea dezrădăcină
noi dezrădăcinarăm
voi dezrădăcinarăți
ei ele dezrădăcinară

Conjugarea verbului a dezrădăcina la perfectul compus

eu am dezrădăcinat
tu ai dezrădăcinat
el ea a dezrădăcinat
noi am dezrădăcinat
voi ați dezrădăcinat
ei ele ar dezrădăcinat

Conjugă a dezrădăcina la viitor anterior

eu voi fi dezrădăcinat
tu vei fi dezrădăcinat
el ea va fi dezrădăcinat
noi vom fi dezrădăcinat
voi veți fi dezrădăcinat
ei ele vor fi dezrădăcinat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a dezrădăcina

DEZRĂDĂCINÁ, dezrădăcinez, verb

I. tranzitiv

1. (Cu privire la copaci sau la plante) A scoate din pămînt (cu rădăcini cu tot). Dunărea mare și năvalnică din martie... dezrădăcinează copacii de pe țărm. DUMITRIU, N. 135. Au dezrădăcinat păpurișul, au ridicat mîlul în sus pe costișe, către bătătura bordeiului, și au adus în albia mlaștinii pămînt negru. GALAN, Z. R. 43. Parcă-i vedeam cum tremură și se adună unul lîngă altul mărăcinii dezrădăcinați și dați peste cap. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre I 78.
       • (Prin analogie) Mă dusei și, dezrădăcinînd în munte o stîncă uriașă ce-mi căzu la îndemînă, o răsturnai peste capătul priponului ieșit afară din pămînt. HOGAȘ, M. N. 182.
       • figurat O singură apucătură denunța oarecum că, sub fruntea ei senină, clipea o minte cu reazimul dezrădăcinat. CARAGIALE, M. 42.

2. figurat (Cu privire la idei, convingeri, deprinderi) A face să dispară cu desăvîrșire; a stîrpi. [Antioh Cantemir] socoti că cel mai sigur mijloc de a dezrădăcina oarecare prejudețe era de a le arăta cît sînt ele de ridicole și că rușinea va isprăvi mai lesne aceea ce nu putea săvîrși dreapta judecată. NEGRUZZI, S. II 146.
       • reflexiv Greu... se dezrădăcinează obiceiurile și năravurile vechi. CARAGIALE, O. II 334.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

dezrădăcinând

Participiu

dezrădăcinat

Infinitiv scurt

dezrădăcina

Imfinitiv lung

dezrădăcinând