Conjugare a dezmorți

Conjugarea verbului a dezmorți: eu dezmorțesc, tu dezmorțești, el ea dezmorțește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a dezmorți”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a dezmorți”!

Verbul a dezmorți conjugat la prezent

eu dezmorțesc
tu dezmorțești
el ea dezmorțește
noi dezmorțim
voi dezmorțiți
ei ele dezmorțiți

Verbul a dezmorți conjugat la viitor

eu voi dezmorți
tu vei dezmorți
el ea va dezmorți
noi vom dezmorți
voi veți dezmorți
ei ele vor dezmorți

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a dezmorți conjugare la condițional prezent

eu aș dezmorți
tu ai dezmorți
el ea ar dezmorți
noi am dezmorți
voi ați dezmorți
ei ele ar dezmorți

Verbul a dezmorți conjugare la condițional perfect

eu aș fi dezmorțit
tu ai fi dezmorțit
el ea ar fi dezmorțit
noi am fi dezmorțit
voi ați fi dezmorțit
ei ele ar fi dezmorțit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a dezmorți la conjunctiv prezent

eu să fiu dezmorțesc
tu să fii dezmorțești
el ea să fie dezmorțească
noi să fim dezmorțim
voi să fiți dezmorțiți
ei ele să fie dezmorțească

Conjug a dezmorți la imperfect

eu dezmorțeam
tu dezmorțeai
el ea dezmorțea
noi dezmorțeam
voi dezmorțeați
ei ele dezmorțeau

A dezmorți conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu dezmorțisem
tu dezmorțiseși
el ea dezmorțise
noi dezmorțiserăm
voi dezmorțiserăți
ei ele dezmorțiseră

Verbul a dezmorți conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi dezmorțit
tu să fi dezmorțit
el ea să fi dezmorțit
noi să fi dezmorțit
voi să fi dezmorțit
ei ele să fi dezmorțit

Conjugare a dezmorți la perfectul simplu

eu dezmorții
tu dezmorțiși
el ea dezmorți
noi dezmorțirăm
voi dezmorțirăți
ei ele dezmorțiră

Conjugarea verbului a dezmorți la perfectul compus

eu am dezmorțit
tu ai dezmorțit
el ea a dezmorțit
noi am dezmorțit
voi ați dezmorțit
ei ele ar dezmorțit

Conjugă a dezmorți la viitor anterior

eu voi fi dezmorțit
tu vei fi dezmorțit
el ea va fi dezmorțit
noi vom fi dezmorțit
voi veți fi dezmorțit
ei ele vor fi dezmorțit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a dezmorți

DEZMORȚÍ, dezmorțesc, verb IV. reflexiv

1. (Despre ființe, mai ales despre om sau despre părți ale corpului său) A ieși din amorțeala pricinuită de nemișcare, de frig sau de îngheț; figurat a se trezi din starea de nesimțire sau de inerție. Ar trebui să te duci și tu cu femeile la bucătărie, să te dezmorțești puțin, că pînă acum te-ai zbuciumat. DEMETRIUS, vezi 126. M-am scoborît din trăsură să mă dezmorțesc. IBRĂILEANU, A. 118.
• Expresia: A i se dezmorți (cuiva) limba = a i se dezlega limba, vezi dezlega. Pe cînd însă, pe sub șure și la vatra bordeiului, ospățul și paturile se gătesc... limbile se dezmorțesc și prin glume, prin rîsuri cu hohote, ele răscumpără lungile ore de tăcere ale zilei. ODOBESCU, S III 19.
• tranzitiv (Subiectul este omul sau, mai rar, un animal; complementul indică părți ale corpului, figurat oasele) Rîzînd către oșteni, își dezmorțeau ciolanele. SADOVEANU, Z. C. 204. Bătu talpa mai apăsat să-și dezmorțească vîrful degetelor în pantofii pirpirii. C. PETRESCU, C. vezi 118. Dar calul răsuflă o dată bine și se scutură de-și dezmorți oasele, că doară stătuse multă verb reflexiv:eme acolo ca-ntr-o temniță legat scurt. RETEGANUL, P. V 37.

2. (Despre o apă foarte rece) A deveni mai puțin rece (sub acțiunea căldurii).
♦ (Despre pămînt) A se dezgheța. Pămîntul începe să se dezmorțească.
♦ figurat A reînvia, a se anima. Primăvara, întreaga vegetație se dezmorțește. ▭ Deși verb reflexiv:emea se dezmorțise, zăpada era tot întreagă. GALACTION, O. I 101.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

dezmorțind

Participiu

dezmorțit

Infinitiv scurt

dezmorți

Imfinitiv lung

dezmorțind