Conjugare a dezminți

Conjugarea verbului a dezminți: eu dezmint, tu dezminți, el ea dezminte la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a dezminți”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a dezminți”!

Verbul a dezminți conjugat la prezent

eu dezmint
tu dezminți
el ea dezminte
noi dezmințim
voi dezmințiți
ei ele dezmințiți

Verbul a dezminți conjugat la viitor

eu voi dezminți
tu vei dezminți
el ea va dezminți
noi vom dezminți
voi veți dezminți
ei ele vor dezminți

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a dezminți conjugare la condițional prezent

eu aș dezminți
tu ai dezminți
el ea ar dezminți
noi am dezminți
voi ați dezminți
ei ele ar dezminți

Verbul a dezminți conjugare la condițional perfect

eu aș fi dezmințit
tu ai fi dezmințit
el ea ar fi dezmințit
noi am fi dezmințit
voi ați fi dezmințit
ei ele ar fi dezmințit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a dezminți la conjunctiv prezent

eu să fiu dezmint
tu să fii dezminți
el ea să fie dezmintă
noi să fim dezmințim
voi să fiți dezmințiți
ei ele să fie dezmintă

Conjug a dezminți la imperfect

eu dezmințeam
tu dezmințeai
el ea dezmințea
noi dezmințeam
voi dezmințeați
ei ele dezmințeau

A dezminți conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu dezmințisem
tu dezmințiseși
el ea dezmințise
noi dezmințiserăm
voi dezmințiserăți
ei ele dezmințiseră

Verbul a dezminți conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi dezmințit
tu să fi dezmințit
el ea să fi dezmințit
noi să fi dezmințit
voi să fi dezmințit
ei ele să fi dezmințit

Conjugare a dezminți la perfectul simplu

eu dezminții
tu dezmințiși
el ea dezminți
noi dezmințirăm
voi dezmințirăți
ei ele dezmințiră

Conjugarea verbului a dezminți la perfectul compus

eu am dezmințit
tu ai dezmințit
el ea a dezmințit
noi am dezmințit
voi ați dezmințit
ei ele ar dezmințit

Conjugă a dezminți la viitor anterior

eu voi fi dezmințit
tu vei fi dezmințit
el ea va fi dezmințit
noi vom fi dezmințit
voi veți fi dezmințit
ei ele vor fi dezmințit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a dezminți

DEZMINȚÍ, dezmínt, verb IV.

1. tranzitiv A declara că o afirmație, o situație este falsă, că nu corespunde adevărului; a nega, a tăgădui, a contesta. Am să dezmint orice tratative. CAMIL PETRESCU, T. II 475.
• reflexiv pasiv Chiar dacă se va dezminți zvonul invaziei, noi tot trebuie să știm ce verb reflexiv:em și ce avem de făcut. CAMIL PETRESCU, B. 133.
♦ A arăta că este altfel decît pare, a nu fi în acord cu...; a da de gol, a trăda. Bine am găsit pe frații pe care nu-i cunosc încă, rosti Ana cu glasu-i blînd, pe care-l dezmințea într-una privirea ei. SADOVEANU, P. M. 238. Realitatea a dezmințit așteptările. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 171.

2. reflexiv A se arăta altfel decît este, a dovedi nestatornicie în fapte sau în idei. Jupînița nu se dezminte... Ioana cunoaște istoria mai bine ca un dascăl. CAMIL PETRESCU, T. I 31.
♦ A recunoaște că a făcut o afirmație greșită, a da înapoi, a retracta. Ai inventat boala... și acum, ca să nu te dezminți, mă tratezi ca pe o convalescentă. IBRĂILEANU, A. 185.
♦ tranzitiv A contrazice (pe cineva). Baba, înțelegînd ce se petrece în capul copilei, nu o dezminte și-i vorbește cu bunătate. IBRĂILEANU, S.

10.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

dezmințind

Participiu

dezmințit

Infinitiv scurt

dezminți

Imfinitiv lung

dezmințind