Conjugare a dezlipi

Conjugarea verbului a dezlipi: eu dezlipesc, tu dezlipești, el ea dezlipește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a dezlipi”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a dezlipi”!

Verbul a dezlipi conjugat la prezent

eu dezlipesc
tu dezlipești
el ea dezlipește
noi dezlipim
voi dezlipiți
ei ele dezlipiți

Verbul a dezlipi conjugat la viitor

eu voi dezlipi
tu vei dezlipi
el ea va dezlipi
noi vom dezlipi
voi veți dezlipi
ei ele vor dezlipi

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a dezlipi conjugare la condițional prezent

eu aș dezlipi
tu ai dezlipi
el ea ar dezlipi
noi am dezlipi
voi ați dezlipi
ei ele ar dezlipi

Verbul a dezlipi conjugare la condițional perfect

eu aș fi dezlipit
tu ai fi dezlipit
el ea ar fi dezlipit
noi am fi dezlipit
voi ați fi dezlipit
ei ele ar fi dezlipit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a dezlipi la conjunctiv prezent

eu să fiu dezlipesc
tu să fii dezlipești
el ea să fie dezlipească
noi să fim dezlipim
voi să fiți dezlipiți
ei ele să fie dezlipească

Conjug a dezlipi la imperfect

eu dezlipeam
tu dezlipeai
el ea dezlipea
noi dezlipeam
voi dezlipeați
ei ele dezlipeau

A dezlipi conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu dezlipisem
tu dezlipiseși
el ea dezlipise
noi dezlipiserăm
voi dezlipiserăți
ei ele dezlipiseră

Verbul a dezlipi conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi dezlipit
tu să fi dezlipit
el ea să fi dezlipit
noi să fi dezlipit
voi să fi dezlipit
ei ele să fi dezlipit

Conjugare a dezlipi la perfectul simplu

eu dezlipii
tu dezlipiși
el ea dezlipi
noi dezlipirăm
voi dezlipirăți
ei ele dezlipiră

Conjugarea verbului a dezlipi la perfectul compus

eu am dezlipit
tu ai dezlipit
el ea a dezlipit
noi am dezlipit
voi ați dezlipit
ei ele ar dezlipit

Conjugă a dezlipi la viitor anterior

eu voi fi dezlipit
tu vei fi dezlipit
el ea va fi dezlipit
noi vom fi dezlipit
voi veți fi dezlipit
ei ele vor fi dezlipit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a dezlipi

DEZLIPÍ, dezlipesc, verb IV. reflexiv

1. A se desprinde, a se desface din locul unde este lipit, prins sau fixat. Ninsoarea, dezlipindu-se de crengi, pocnea în cascheta lui Teofil. GALACTION, O. I 405. De pe păreții-ngălbeniți Se dezlipește-n pături varul. GOGA, P. 19. Sloiul se dezlipi și porni... la vale. SANDU-ALDEA, U. P. 121. O frunză dezlipită de ramura sa verde Îngălbenește îndată, nu poate exista. BOLINTINEANU, O.

2.
       • tranzitiv A vorbit rar, abia dezlipind buzele. G. M. ZAMFIRESCU. M. despre II 69.
       • figurat Puse vadra pe jos, fără să-și dezlipească ochii de la el. DUMITRIU, P. forme 60. [Reprezentantul guvernului] făcu și primi vizite cu oficialitatea înghețată a unui zîmbet ce nu i se dezlipi de buze. MACEDONSKI, O. III 64.

2. (Despre persoane) A se depărta de un obiect de care stă foarte aproape. Pe urmă s-a dezlipit de perete, a ieșit din țundră cu o smuncitură a umerilor, a pășit și... și-a sprijinit mîinile pe marginea mesei. GALAN, Z. R. 284.
       • figurat [Pe timpul holerei] numai sărăcimea și acei puțini împiegați ce nu se îndurau a se dezlipi de canțelaria lor

– de frică că-și vor găsi locul ocupat de alții

– mai rămăseseră [în oraș]. NEGRUZZI, S. I 291.
       • tranzitiv Cum nu se dă... pruncul dezlipit de la sinul mamei sale, așa nu mă dam eu dus din Humulești. CREANGĂ, A. 115.
♦ A se depărta de o persoană, a se despărți. Oana [către Ștefan]:

– De multe ori mă gîndesc că de ce nu fusei eu un băiat... Nu m-aș fi dezlipit de măria-ta. DELAVRANCEA, A. 132. Ei nu se puteau dezlipi de dînsa, căci și vorba-i și fața îi erau cu lipici. ISPIRESCU, L. 22.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

dezlipind

Participiu

dezlipit

Infinitiv scurt

dezlipi

Imfinitiv lung

dezlipind