eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a dezlănțui

Conjugarea verbului a dezlănțui: eu dezlănțui, tu dezlănțui, el ea dezlănțuie la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a dezlănțui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a dezlănțui”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a dezlănțui conjugat la prezent
  • eu dezlănțui
  • tu dezlănțui
  • el ea dezlănțuie
  • noi dezlănțuim
  • voi dezlănțuiți
  • ei ele dezlănțuiți
Verbul a dezlănțui conjugat la viitor
  • eu voi dezlănțui
  • tu vei dezlănțui
  • el ea va dezlănțui
  • noi vom dezlănțui
  • voi veți dezlănțui
  • ei ele vor dezlănțui
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a dezlănțui conjugare la condițional prezent
  • eu aș dezlănțui
  • tu ai dezlănțui
  • el ea ar dezlănțui
  • noi am dezlănțui
  • voi ați dezlănțui
  • ei ele ar dezlănțui
Verbul a dezlănțui conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi dezlănțuit
  • tu ai fi dezlănțuit
  • el ea ar fi dezlănțuit
  • noi am fi dezlănțuit
  • voi ați fi dezlănțuit
  • ei ele ar fi dezlănțuit
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a dezlănțui la conjunctiv prezent
  • eu să fiu dezlănțui
  • tu să fii dezlănțui
  • el ea să fie dezlănțuie
  • noi să fim dezlănțuim
  • voi să fiți dezlănțuiți
  • ei ele să fie dezlănțuie
Conjug a dezlănțui la imperfect
  • eu dezlănțuiam
  • tu dezlănțuiai
  • el ea dezlănțuia
  • noi dezlănțuiam
  • voi dezlănțuiați
  • ei ele dezlănțuiau
A dezlănțui conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu dezlănțuisem
  • tu dezlănțuiseși
  • el ea dezlănțuise
  • noi dezlănțuiserăm
  • voi dezlănțuiserăți
  • ei ele dezlănțuiseră
Verbul a dezlănțui conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi dezlănțuit
  • tu să fi dezlănțuit
  • el ea să fi dezlănțuit
  • noi să fi dezlănțuit
  • voi să fi dezlănțuit
  • ei ele să fi dezlănțuit
Conjugare a dezlănțui la perfectul simplu
  • eu dezlănțuii
  • tu dezlănțuiși
  • el ea dezlănțui
  • noi dezlănțuirăm
  • voi dezlănțuirăți
  • ei ele dezlănțuiră
Conjugarea verbului a dezlănțui la perfectul compus
  • eu am dezlănțuit
  • tu ai dezlănțuit
  • el ea a dezlănțuit
  • noi am dezlănțuit
  • voi ați dezlănțuit
  • ei ele ar dezlănțuit
Conjugă a dezlănțui la viitor anterior
  • eu voi fi dezlănțuit
  • tu vei fi dezlănțuit
  • el ea va fi dezlănțuit
  • noi vom fi dezlănțuit
  • voi veți fi dezlănțuit
  • ei ele vor fi dezlănțuit
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
DEZLĂNȚUÍ, dezlănțui, verb IV.

1. reflexiv (Despre forțele naturii; prin extensie despre forțe descătușate de mîna omului) A porni cu violență, a-și da curs liber, a izbucni, a se declanșa. Cînd se dezlănțuie uraganul, [crestele muntelui] pornesc... împotriva lui, cu toate muchiile lor de piatră, ciocnindu-se groaznic. BOGZA, C. O. 59. În aceeași clipă se dezlănțui tunetul. C. PETRESCU, R. DR. 57. O salvă de focuri se dezlănțui în zăpușeala de moarte. SAHIA, N. 37.
       • tranzitiv (Poetic) Din sarabanda pe care necontenit elementele naturii o dezlănțuie pe crestele lui [ale Hăsmașului], trei rîuri mari pornesc în largul țării. BOGZA, C. O. 55.
♦ A năvăli cu furie, a se năpusti. Cu o crudă voluptate Oltul... se dezlănțuie asupra lor [a brazilor], înecîndu-i. BOGZA, C. O. 97.

2. tranzitiv (Rar) A desface ceva din lanțuri, a da drumul din lanț. Numai după ce strigară... că ei sînt... dezlănțui bunica poarta și-i lăsă în curte. La TDRG.

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

dezlănțuind

Participiu

dezlănțuit

Infinitiv scurt

dezlănțui

Imfinitiv lung

dezlănțuind



dex-app