Conjugare a deține

Conjugarea verbului a deține: eu dețin, tu deții, el ea deține la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a deține”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a deține”!

Verbul a deține conjugat la prezent

eu dețin
tu deții
el ea deține
noi deținem
voi dețineți
ei ele dețineți

Verbul a deține conjugat la viitor

eu voi deține
tu vei deține
el ea va deține
noi vom deține
voi veți deține
ei ele vor deține

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a deține conjugare la condițional prezent

eu aș deține
tu ai deține
el ea ar deține
noi am deține
voi ați deține
ei ele ar deține

Verbul a deține conjugare la condițional perfect

eu aș fi deținut
tu ai fi deținut
el ea ar fi deținut
noi am fi deținut
voi ați fi deținut
ei ele ar fi deținut

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a deține la conjunctiv prezent

eu să fiu dețin
tu să fii deții
el ea să fie dețină
noi să fim deținem
voi să fiți dețineți
ei ele să fie dețină

Conjug a deține la imperfect

eu dețineam
tu dețineai
el ea deținea
noi dețineam
voi dețineați
ei ele dețineau

A deține conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu deținusem
tu deținuseși
el ea deținuse
noi deținuserăm
voi deținuserăți
ei ele deținuseră

Verbul a deține conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi deținut
tu să fi deținut
el ea să fi deținut
noi să fi deținut
voi să fi deținut
ei ele să fi deținut

Conjugare a deține la perfectul simplu

eu deținui
tu deținuși
el ea deținu
noi deținurăm
voi deținurăți
ei ele deținură

Conjugarea verbului a deține la perfectul compus

eu am deținut
tu ai deținut
el ea a deținut
noi am deținut
voi ați deținut
ei ele ar deținut

Conjugă a deține la viitor anterior

eu voi fi deținut
tu vei fi deținut
el ea va fi deținut
noi vom fi deținut
voi veți fi deținut
ei ele vor fi deținut

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a deține

DEȚÍNE, dețin, verb

III. tranzitiv

1. A avea în păstrare un bun material (fără a fi numaidecît proprietarul lui); a avea în posesiune un lucru, a stăpîni.
• figurat Postelnicul era dregătorul cel mai apropiat de persoana domnitorului. El deținea secretele de stat. istorie R.P.R. 87. E ușor să crezi, cînd ești departe, că numai tu deții adevărul. C. PETRESCU, Î. II 18.
♦ A ocupa (o funcție, un post).

2. (Cu privire la oameni) A lipsi de libertate personală; a ține sub stare de arest.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

deținând

Participiu

deținut

Infinitiv scurt

deține

Imfinitiv lung

deținând