 |
|
| CONSULTĂ DEX |
|
Verbul a destrăma conjugat la prezent
Verbul a destrăma conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a destrăma conjugare la condițional prezent
Verbul a destrăma conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a destrăma la conjunctiv prezent
Conjug a destrăma la imperfect
A destrăma conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a destrăma conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a destrăma la perfectul simplu
Conjugarea verbului a destrăma la perfectul compus
Conjugă a destrăma la viitor anterior
|
|
Definiție din
DESTRĂMÁ, destrám, verbDicționarul limbii romîne literare contemporane I. 1. reflexiv (Despre țesături sau obiecte confecționate) A se zdrentui (prin desfacerea și ruperea firelor), a se rupe, a se strica. Covorul s-a destrămat. • tranzitiv Trebui a destrăma toată pînza. NEGRUZZI, S. I 267. • figurat Pămîntul ca un strai se va destrăma. SADOVEANU, despre P. 179. Întunericul se destramă, Material, ca țesăturile de scamă. CAMIL PETRESCU, vezi 38. Trebuie să mă scot la aer ca un covor bătrîn îmbîcsit de molii, aminteri simt că mă destram. CARAGIALE, O. VII 41. ♦ figurat A se răsfira. Cîțiva nori albi și spumoși se destrămau, închipuind imagini nelămurite. BOGZA, C. O. 285. Niște nourași albi se destrămară în aer. GALACTION, O. I 160. Și numai părul proaspăt, ca un regret de aur, Se destrăma pe creștet, zadarnic de frumos. LESNEA, I. 142. 2. tranzitiv A deșira, a desfira (o împletitură, un ghem etc.). (figurat) Razele piezișe... destrămau tortul brumelor în toate fețele curcubeului. M. I. CARAGIALE, C. 40. • reflexiv figurat În poiana de aramă, Firul vorbei se destramă Pe nebăgate de seamă. DEȘLIU, M. 61. 3. tranzitiv A desface, a descompune (în elementele componente); a risipi, a dizolva, a dezmembra, a sfărîma, a distruge, a nimici; prin extensie a slăbi. Dintre cele trei regimente trebuie să scoți neapărat regimentul III, pe care Solomon și Odobescu l-au demoralizat și destrămat. CAMIL PETRESCU, B. 134. • figurat Ți-ai destrămat durerea din priviri. TULBURE, vezi R. 36. Nu vă trebuiască avuție... Că vin furii și vi le fură și moliile să vi le destrame. CAMILAR, T. 124. Nu verb reflexiv:ei să destrami impresia puternică și suavă pe care ai încercat-o în momentul acela. PAS, Z. I 181. • reflexiv Obștia dată lui în seamă se destrămase. CAMILAR, T. 148. De la o verb reflexiv:eme coloanele nu au mai păstrat distanța prevăzută. S-au destrămat. PAS, Z. III 54. A simțit că magazia în care a stat închis se destramă, fuge în mii de direcții. SAHIA, N. 83. • reflexiv figurat Simt cum se destramă în mine tot ce-am zidit, tot ce-am crezut... Am fost un lucru oarecare, în mînile celor mari... Ca o biciușcă în mîna căruțașilor, CAMILAR, N. I 157. ♦ reflexiv figurat A se frînge, a se sfîșia. Și sufietu-i de mîngîiere dornic S-a destrămat, învins de nebunie. CAZIMIR, L. U. 63. |
