CONSULTĂ DEX |
Verbul a destina conjugat la prezent
Verbul a destina conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a destina conjugare la condițional prezent
Verbul a destina conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a destina la conjunctiv prezent
Conjug a destina la imperfect
A destina conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a destina conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a destina la perfectul simplu
Conjugarea verbului a destina la perfectul compus
Conjugă a destina la viitor anterior
|
Definiție din
DESTINÁ, destinez, verbDicționarul limbii romîne literare contemporane I. tranzitiv 1. A stabili, a hotărî, a desemna (ceva) dinainte în vederea unui scop; a hărăzi. Căsătoria lui... îl dăduse de cheltuială și știrbise ceva din banii destinați unui cîști apropiat. GALACTION, O. I 177. Acesta era bărbatul pe care i-l destinau? C. PETRESCU, C. vezi 197. M-am plecat... peste geam, și zvîrl buchetul destinat tatii. SAHIA, N. 26. • reflexiv pasiv Locul ce s-a destinat în Paris peritru această sărbătoare... este o mare piață pătrată. ODOBESCU, S. II 112. 2. (În concepțiile mistice; mai ales la pasiv) A hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru; a ursi, a meni, a predestina. Cînd cometele sînt destinate să se depărteze [de pămînt]... rămîn noaptea din ce în ce mai mult pe cer, urcă spre zenit. MACEDONSKI, O. III 89. Un popol ( = popor) ce nu crede în mîndrul viitor E destinat să piară necunoscut. BOLINTINEANU, O. 154. – prezent industrie și: destín (ODOBESCU, S. III 90). |