Conjugare a deșterne

Conjugarea verbului a deșterne: eu deștern, tu deșterni, el ea deșterne la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a deșterne”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a deșterne”!

Verbul a deșterne conjugat la prezent

eu deștern
tu deșterni
el ea deșterne
noi deșternem
voi deșterneți
ei ele deșterneți

Verbul a deșterne conjugat la viitor

eu voi deșterne
tu vei deșterne
el ea va deșterne
noi vom deșterne
voi veți deșterne
ei ele vor deșterne

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a deșterne conjugare la condițional prezent

eu aș deșterne
tu ai deșterne
el ea ar deșterne
noi am deșterne
voi ați deșterne
ei ele ar deșterne

Verbul a deșterne conjugare la condițional perfect

eu aș fi deșternut
tu ai fi deșternut
el ea ar fi deșternut
noi am fi deșternut
voi ați fi deșternut
ei ele ar fi deșternut

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a deșterne la conjunctiv prezent

eu să fiu deștern
tu să fii deșterni
el ea să fie deștearnă
noi să fim deșternem
voi să fiți deșterneți
ei ele să fie deștearnă

Conjug a deșterne la imperfect

eu deșterneam
tu deșterneai
el ea deșternea
noi deșterneam
voi deșterneați
ei ele deșterneau

A deșterne conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu deșternusem
tu deșternuseși
el ea deșternuse
noi deșternuserăm
voi deșternuserăți
ei ele deșternuseră

Verbul a deșterne conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi deșternut
tu să fi deșternut
el ea să fi deșternut
noi să fi deșternut
voi să fi deșternut
ei ele să fi deșternut

Conjugare a deșterne la perfectul simplu

eu deșternui
tu deșternuși
el ea deșternu
noi deșternurăm
voi deșternurăți
ei ele deșternură

Conjugarea verbului a deșterne la perfectul compus

eu am deșternut
tu ai deșternut
el ea a deșternut
noi am deșternut
voi ați deșternut
ei ele ar deșternut

Conjugă a deșterne la viitor anterior

eu voi fi deșternut
tu vei fi deșternut
el ea va fi deșternut
noi vom fi deșternut
voi veți fi deșternut
ei ele vor fi deșternut

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a deșterne

DEȘTÉRNE, deștérn, verb

III.

1. tranzitiv A strînge, a ridica așternutul de pe pat sau fața de masă cu obiectele rînduite pe ea. Ca-n basme masa mi s-ar pune Și s-ar deșterne tot ca-n basme. MACEDONSKI, O. I 66. Ia masa, că nu mînînc, Deșterne-mi, că nu mă culc, Gată murgu să mă duc. ȘEZ. VII 112.

2. reflexiv (Rar) A se întinde, a se desfășura, a se succeda (pe dinaintea ochilor). Sub un cer fără lumină, marea-n valuri se deșterne. BELDICEANU, P. 122. (Cu pronunțare regională) Priveliștile sclipitoare, Ce-n repezi șiruri se diștern, Repaosă nestrămutate Sub raza gîndului etern. EMINESCU, O. I 205.

– Variantă: dișterne verb

III.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

deșternând

Participiu

deșternut

Infinitiv scurt

deșterne

Imfinitiv lung

deșternând